ca familia respectiva nu a investit in instruire, nu are spirit antreprenorial si, in general, nu prea poate castiga mai multi bani, de unde ideea de a reduce cumparaturile, pentru a limita cheltuielile. Astfel, probabil ca se va incadra in suma pe care si-o poate permite, dar nu va ajunge niciodata sa prospere.Cam la fel se comporta si economia romaneasca, iar Guvernul si autoritatile financiare sunt, pe buna dreptate, alarmate. Vestea proasta este ca asistam doar la inceputul unui lung proces care va afecta dramatic economia Romaniei, desi nimeni nu vorbeste despre acest lucru – integrarea europeana. In primul rand, aderarea presupune eliminarea taxelor vamale pentru comertul cu tarile Uniunii. Acesta este un drum fara intoarcere pentru ca, asa cum afirma si Eugen Dijmarescu, introducerea de taxe ar presupune suspendarea negocierilor. Romania a avut o experienta la fel de dura cu acordul de liber schimb central si est-european care a presupus, de asemenea, eliminarea taxelor intre tarile semnatare. In fiecare an, am inregistrat deficite comerciale enorme, care ar fi trebuit sa demonstreze ca economia romaneasca nu este capabila sa faca fata unei astfel de presiuni nici din partea unor tari fost comuniste, fara a mai vorbi de state occidentale. Parte a deficitului care ingrijoreaza analistii si autoritatile vine din aceasta lipsa de adaptare: produsele occidentale le elimina, pur si simplu, din piata pe cele romanesti. Un exemplu concludent este cel al produselor alimentare, pentru care importurile s-au dublat. In al doilea rand, cresterea costurilor pentru firmele romanesti este o realitate. Presiunile legate de facturile neincasate din energie si alinierea preturilor la cele din tarile dezvoltate au aruncat in aer facturile pentru utilitati. Forta de munca devine din ce in ce mai scumpa, pe masura ce salariile si veniturile tind sa creasca, o data cu apropierea de Uniunea Europeana. Iar taxele pe salarii nu usureaza cu nimic povara. In consecinta, micul avantaj competitiv legat de forta de munca ieftina va disparea in cativa ani si chiar industriile care reprezinta, inca, motorul exporturilor vor produce marfuri mai scumpe si mai greu de exportat pe o piata mondiala cu concurenta acerba din partea tarilor din Est si din Asia. Franarea importurilor este o solutie, dar nu functioneaza decat pe termen scurt. Pe termen lung, Guvernul are nevoie de toata imaginatia si hotararea de care poate da dovada pentru a crea cai de crestere, nu pentru a pune piedici unei evolutii normale. Pana acum a fost simplu de obtinut crestere economica, pentru ca a venit aproape de la sine: reducerea inflatiei, scaderea dobanzilor, munca ieftina si un mediu mai stabil au incurajat populatia, bancile, exportul. Adevaratele politici economice se vor vedea de-abia de acum incolo. Daca „familia” romaneasca este decisa sa evolueze, va avea nevoie de ceva mai mult decat bariere pentru a depasi acest impas.