Nişte stăpâni

Dacă tot există o Inchiziţie în ţara asta, atunci să-şi facă treaba. Este replica acidă a unui blogger la adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), care în doar câteva zile a legat două derapaje antologice. În primul caz, s-a spălat pe mâini de un spot comercial (Cava D’Oro), pentru care nişte poliţişti s-au vexat că fuseseră luaţi, cu inocenţă, drept nişte ţărani.

În al doilea caz, CNA a interzis un spot mai greu clasificabil (Alege-ţi stă

Dacă tot există o Inchiziţie în ţara asta, atunci să-şi facă treaba. Este replica acidă a unui blogger la adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), care în doar câteva zile a legat două derapaje antologice. În primul caz, s-a spălat pe mâini de un spot comercial (Cava D’Oro), pentru care nişte poliţişti s-au vexat că fuseseră luaţi, cu inocenţă, drept nişte ţărani.

În al doilea caz, CNA a interzis un spot mai greu clasificabil (Alege-ţi stăpânii cu grijă), pentru nişte motive care sună aiuritor: este antisocial, este negativist, are caracter electoral, (dar) nu are legătură cu campania pentru alegeri locale, este difuzat în spaţiul de promo al postului tv şi nu este asumat de niciun partid (deşi nu pledează pentru vreunul), susţine că aleşii poporului sunt nişte stăpâni, este fascist, ce caută Ceauşescu acolo, face apologia comunismului, este prost realizat, este un rahat (sic!). Cele două spoturi, unul mioritic-francofon, celălalt avertizând în manieră orwelliană asupra lupilor care ne cer votul, încap în aceeaşi acoladă pentru faptul că deranjează pe cine nu trebuie şi că, pentru a fi desfiinţate, li se aplică aceeaşi decriptare brutală şi nelegitimă pe care o practica măiestru Cenzura de la noi înainte de 1989, ca şi în toate epocile de tristă amintire din orice alt loc şi din orice alt motiv.

Problema nu este însă de ordin estetic, nici procedural, ci eventual politică, dar nu în sensul conjunctural pe care l-ar putea sugera cel de-al doilea spot, ci mult mai profundă şi mai gravă: bântuie o boală în ultima vreme printre oficialităţi. Li s-a urcat autoritatea la cap. Nu mai au simţul umorului, şi-au pierdut şi fărâma de toleranţă care îi ajuta să mimeze binişor codul democratic, nu mai ştiu să încaseze, deja le cad greu oponenţii la micul dejun şi au cam început să-i calce pe nervi până şi buletinele meteo. După modelul bine-rău ilustrat în spotul interzis, indivizii din specia celor mai egali decât ceilalţi sunt cu un cap mai înalţi decât legea, au întotdeauna dreptate şi, după caz, dau şi altora dreptul să aibă dreptate. Până mai an, indivizii ăştia ţineau capul ceva mai plecat, nu din decenţă, ci la fereală. Au căpătat însă o rectitudine neruşinată şi ameninţătoare, ca şi cum s-ar simţi la ei acasă şi în vârsta lor de aur. Este cazul să li se spună că se înşală, chiar şi în expresii neconvenabile.

Capital – Editia nr. 19, data 14 mai 2008