Medicii şi autorităţile locale se luptă pentru a obţine o decizie cât mai favorabilă privind privatizarea spaţiilor medicale. Unii vor să le cumpere cât mai ieftin, ceilalţi să le vândă cât mai scump. Cei care suferă sunt pacienţii.
Circa 10.000 de cabinete medicale se află în proprietatea primăriilor din toată ţara, din creierii munţilor până în centrul Bucureştiului. Împreună cu spaţiile comune (holuri, scări, birouri etc.) şi cu dependinţele, se întind pe o suprafaţă de peste jumătate de milion de metri pătraţi. Majoritatea, în stare destul de proastă, pentru că nici autorităţile şi nici doctorii nu au făcut investiţii, aşteptând, de ani buni, o schimbare a statutului juridic. Dacă locaţiile respective ar fi vândute la preţul pieţei către medicii care le ocupă, administraţiile locale ar încasa, probabil, mai mult de 500 de milioane de euro. Dacă, însă, ar fi fost înstrăinate la preţurile preferenţiale prevăzute de un act normativ din 2006 (între 15 şi 70 de euro pe metrul pătrat construit), în conturile consiliilor locale ar fi intrat numai vreo 25-30 de milioane de euro.
Nici nu e de mirare, aşadar, că mulţi primari au tergiversat sau chiar au refuzat vânzarea spaţiilor medicale în baza legii respective. „În unele comune, au avut loc chiar referendumuri prin care s-a încercat blocarea înstrăinării cabinetelor. E absurdă atitudinea asta, având în vedere că, până în anii ‘90, spaţiile au aparţinut Ministerului Sănătăţii şi au fost atribuite gratuit primăriilor. Deci, ei le-au primit pe degeaba şi acum vor să le vândă cât mai scump“, spune dr. Dan Pereţianu, preşedintele Camerei Federative a Medicilor. Dar cea mai eficientă acţiune a fost aceea a autorităţilor din Bonţida, judeţul Cluj, care au invocat neconstituţionalitatea actului normativ respectiv, susţinând că a obliga pe cineva să-şi vândă un bun este neconform cu legea fundamentală. S-a ajuns, astfel, ca, în octombrie 2007, legea să fie declarată neconstituţională.
„Ministerul a pregătit de curând un proiect de ordonanţă de urgenţă care să o înlocuiască, însă şi acesta este perfectibil“, recunoaşte dr. Mircea Bourceanu, director adjunct în cadrul Ministerului Sănătăţii (MS). El spune că noul act normativ ar putea crea probleme şi întârzieri prin prevederile care privesc necesitatea organizării de licitaţii pentru desemnarea unor evaluatori la nivelul fiecărei localităţi, dar şi modul în care medicii ar putea să dovedească valoarea investiţiilor făcute în spaţiile pe care le ocupă.
Doina Mihăilă, preşedintele Patronatului Naţional al Medicilor de Familie, este mai vehementă. „Practic, nu văd cum şi când s-ar putea rezolva problema vânzării spaţiilor medicale. Noul proiect nu stabileşte termene-limită. Mai mult, nu mai obligă primăriile să vândă, ci le oferă posibilitatea să o facă. Desemnarea evaluatorilor va dura şi ea foarte mult. Cât despre preţ, ne-am întors la situaţia aberantă în care medicii sunt plătiţi la fel, indiferent de zona în care lucrează, dar valoarea cabinetelor lor variază foarte mult“, spune ea.
Astfel, dacă un spaţiu dintr-o comună ar putea fi vândut cu câteva sute de euro pe metrul pătrat, în centrul Bucureştiului preţul ar putea trece de 2.000 de euro. „Cabinetul meu, de exemplu, are 25 de metri pătraţi, plus alţi circa 20 de metri pătraţi cotă indiviză din spaţiile comune şi este la doi paşi de Piaţa Victoriei. Eu nu încasez de la CNAS decât 5.000 de lei pe lună, din care plătesc asistenta, întreţinerea, taxele şi impozitele, salariul meu. Din ce bani se presupune că mi-aş permite să achit, fie şi în rate pe zece ani, 90.000 de euro?“, se întreabă Dan Pereţianu.
Primarul sectorului 4, Adrian Inimăroiu, care este şi medic, spune că, în această situaţie, este în totalitate de partea doctorilor. „Şi, implicit, de partea pacienţilor. Vânzarea cabinetelor ar trebui să aibă loc la preţuri cât mai mici, legea urmând să-i stimuleze sau chiar să-i oblige pe medici să investească în renovarea spaţiilor şi în utilarea lor cu aparatură şi echipamente“, explică edilul bucureştean. „Nu din aşa ceva câştigă bani o primărie“, adaugă Inimăroiu.
Şi Colegiul Medicilor (CMR) are obiecţii la proiectul ministerului. „Potrivit acestuia, nu se pot vinde decât spaţiile aflate în proprietatea privată a autorităţii locale sau cele din proprietatea privată a statului şi care sunt date în administrarea autorităţii locale. Există spaţii din proprietatea privată a statului care sunt date în administrarea altor entităţi. Este important ca şi acestea să fie scoase la vânzare“, spune Vasile Astărăstoae, preşedintele CMR.
Proiectul mai sus menţionat oferă, totuşi, o portiţă prin care preţul de vânzare ar putea fi scăzut semnificativ: un coeficient, stabilit de MS în funcţie de necesitatea serviciului medical într-o localitate, care se va aplica la suma stabilită de evaluator. Acelaşi proiect deschide, însă, în cazul în care un medic nu vrea sau nu-şi permite să-şi cumpere cabinetul, drumul achiziţiilor masive din partea unor reţele medicale puternice sau chiar din partea unor investitori imobiliari.
«Poziţia primăriilor e absurdă, având în vedere că, până în anii ‘90, spaţiile au aparţinut Ministerului Sănătăţii şi le-au fost atribuite gratuit.»
Dan Pereţianu, preşedinte Camera Federativă a Medicilor
DISPARITĂŢI
Nimeni nu ştie exact câte cabinete au fost deja vândute din cele aproximativ 11.000 aflate în evidenţele Ministerului Sănătăţii. În toamna lui 2007, în Bucureşti fuseseră cumpărate de medici circa 200 de locaţii, adică în jur de 15%. În unele locuri din ţară, cum ar fi Aradul, proporţia celor vândute este mai mare, ajungând chiar la 100%, însă destule primării (de exemplu, cea a Sectorului 5) nici măcar n-au trecut cabinetele din domeniul public în cel privat, mişcare absolut necesară înaintea înstrăinării.
Capital – Editia nr.13, data 2 aprilie 2008
