Mic ghid de enervat investitorii

Sensul noilor propuneri de modificare a Codului fiscal este greu de intrezarit. Despre strategie, nici nu mai poate fi vorba. Sebastian Vladescu transmite, totusi, un mesaj clar de disperare si deruta. Intr-o tara care incearca sa incurajeze investitiile pentru a putea reduce diferentele care o despart de Occident, doar un ministru disperat sau lipsit de profesionalism poate propune un impozit pe orice mijloc fix detinut de companii. O firma din domeniul productiei va fi, in mod cert, de

Sensul noilor propuneri de modificare a Codului fiscal este greu de intrezarit. Despre strategie, nici nu mai poate fi vorba. Sebastian Vladescu transmite, totusi, un mesaj clar de disperare si deruta. Intr-o tara care incearca sa incurajeze investitiile pentru a putea reduce diferentele care o despart de Occident, doar un ministru disperat sau lipsit de profesionalism poate propune un impozit pe orice mijloc fix detinut de companii. O firma din domeniul productiei va fi, in mod cert, dezavantajata fata de o companie de servicii. Apoi, toate marile companii de stat se vor transforma, automat, in principalii platitori ai acestei taxe, avand in vedere ca au active imobilizate cu valori imense, dupa reevaluari contabile. Aceste societati nu sunt in stare sa plateasca nici impozitele actuale, fiind, de ani buni, principalii datornici la buget. Domnul Vladescu afirma ca doreste, in acest fel, sa elimine companiile care nu fac profit. In primul rand, precizarea respectiva nu exista in proiectul de modificare. In al doilea rand, primele eliminate ar fi exact acele companii de stat care produc pierderi de ani buni. In al treilea rand, exista un mecanism mult mai eficient, propriu economiei de piata – se numeste FALIMENT. In al patrulea rand, cei care au facut cele mai mari investitii vor fi si cei mai loviti – o companie de dimensiunea Dacia sau Petrom, de exemplu, va fi fortata sa dea bugetului peste zece milioane de dolari, bani care vor fi redirectionati din alte parti.
Exista o alta modificare, care indica o gandire aproape la fel de limitata: propunerile actuale forteaza, practic, cresterea duratei de amortizare a mijloacelor fixe. Intr-o conjunctura externa in care inovatia si dezvoltarea tehnologica deosebesc companiile care mor de cele care prospera, o tara care impune intreprinzatorilor sa-si recupereze banii investiti in computere, de exemplu, in patru ani si sa plateasca si impozit pe valoarea neamortizata, nu are nici o sansa in competitie.

Exista o multitudine de modificari al caror sens va fi, probabil, greu de deslusit pentru oamenii care investesc bani si conduc afaceri. Daca aceste propuneri reprezinta o strategie, atunci este una dintre cele mai proaste strategii ce puteau fi aplicate in Romania. Daca aceste propuneri nu definesc o strategie, poate ca ar fi cazul sa gasim un ministru de Finante ceva mai coerent.