Şase specialişti în economie vorbesc despre criza economică mondială, cauzele şi consecinţele ei, precum şi despre posibilele strategii de a o traversa. La unison, cu toţii afirmă că sistemul trebuie reformat, iar unul dintre ei, Tom Peters, acuză abrupt managerii companiilor falimentare.
Actuala criză economică a fost un prilej pentru ca o mulţime de economişti profesionişti, analişti ai unor instituţii financiare private, profesori, oameni de afaceri şi jurnalişti să-şi exprime opiniile în legătură cu acest subiect. Mulţi dintre cei care au făcut-o aparţin castei experţilor în business – aşa-numiţii „guru“ ai lumii afacerilor, plătiţi cu zeci de mii de dolari pentru o singură conferinţă de o oră şi jumătate – două.
Am realizat o selecţie, pe cåt posibil cuprinzătoare şi ilustrativă, a acestor opinii, exprimate de diverse figuri de prim-rang în această lume, de la omul de afaceri George Soros la expertul în leadership Tom Peters, de la personalităţi extrem de raţionale, ca profesorul Michael Porter, de la Universitatea Harvard, şi Robert Shiller, de la Yale University, la profeţi ai apocalipsei financiare precum Nouriel Roubini, care predă la Stern School of Business (New York University).
Concluziile, planurile – şi, ocazional, enervările lor – le veţi găsi mai jos.
Analiză / Celebrităţi
George Soros
Soros şi-a exprimat în mai multe rånduri neîncrederea în mecanismele autocorective ale pieţei. „Opiniile distorsionate ale jucătorilor de pe piaţă – a căror cale de exprimare sunt preţurile pieţei – pot să afecteze, în anumite circumstanţe, aşa-numitele elemente fundamentale pe care se presupune că aceste preţuri le reflectă“, scrie omul de afaceri într-un articol recent din “New York Review of Books“. „Ipoteza mea este că explozia bulei imobiliare din SUA a funcţionat ca detonator pentru o «superbulă» mult mai mare, care se dezvolta din deceniul 80. Tendinţa aflată la baza acestei super-bule a fost folosirea din ce în ce mai răspåndită a creditului şi a instrumentelor de leverage. Nu poţi împiedica formarea bulelor, însă ar trebui să fie posibil să le menţii în limite tolerabile. Aceasta nu se poate realiza doar prin controlul masei monetare. Autorităţile de reglementare trebuie să ia în considerare şi condiţiile de creditare, deoarece moneda şi creditul nu evoluează în tandem. Băncile centrale obişnuiau chiar să emită către băncile comerciale sugestii legate de modul de alocare a creditelor pentru diferite sectoare ale economiei. Astfel de directive ar putea fi preferabile prin comparaţie cu instrumentele greoaie ale politicii monetare, în confruntarea cu exuberanţa iraţională.“
Michael Porter
Porter, profesor la Harvard Business School, este probabil cel mai important expert în probleme de competitivitate din lume. Deşi este un nume foarte respectat în lumea experţilor în business, Porter are o prezenţă publică destul de discretă; doar arareori scrie editoriale, de obicei în publicaţii importante. Într-unul dintre aceste texte, apărut în „Business Week“, Porter scrie despre direcţiile pe care ar trebui să le ia planul de relansare al administraţiei Obama; o mare parte dintre aceste măsuri s-ar putea aplica şi Romåniei. Mai întåi, trebuie mărit bugetul universităţilor publice – deoarece într-o economie cu niveluri salariale mari (sau în creştere) e nevoie de abilităţile necesare pentru a produce valoare adăugată şi, în plus, pentru a stăvili exodul forţei de muncă, inclusiv prin outsourcing. Trebuie extinsă acoperirea ajutorului de şomaj, dublată însă de acordarea unor ajutoare (sub formă de vouchere sau împrumuturi garantate de stat) pentru reconversie profesională. Costurile implicate de începerea unei afaceri – atåt impozitele, cåt şi cele generate de birocraţie – trebuie limitate drastic, pentru a atrage investiţii. Şi, nu în ultimul rånd, trebuie redusă impozitarea cåştigurilor de capital, dar cu condiţia ca portofoliul să fie deţinut pentru un termen de cel puţin trei sau cinci ani.
Paul Krugman
Laureatul premiului Nobel pentru economie din 2008, profesorul de economie şi relaţii internaţionale Paul Krugman, este unul dintre susţinătorii cei mai vocali ai sprijinului guvernamental acordat sectoarelor economice afectate grav de criză. Într-unul dintre cele mai recente editoriale ale sale din „The New York Times“ (Krugman este angajat cu normă întreagă al ziarului), economistul exprimă un avertisment şi, totodată, explică de ce e necesar un plan paneuropean de salvare. „Problemele cele mai acute se înregistrează la periferia Europei, unde mai multe economii mai mici traversează crize amintind de cele din trecut din America Latină şi Asia. Ca şi în SUA, politica monetară se apropie rapid de limita la care devine ineficientă. Aceasta lasă, drept singură cale de a evita cel mai grav declin de la Marea Depresie, folosirea agresivă a politicii fiscale.
În medie, două treimi din importurile ţărilor membre ale UE provin din alte state ale Uniunii, astfel încåt, în ansamblu, dependenţa lor de importuri nu este mai mare decåt cea a Statelor Unite. Aceasta înseamnă că un efort concertat de stimulare a economiei, în cadrul căruia fiecare stat contează pe vecinii săi pentru a-şi coordona propriile iniţiative, va aduce mult mai multe beneficii decåt proiectele individuale, necoordonate.“
Tom Peters
„Clasa atåt de umflată cu pompa a celor numiţi «business guru» se presupune că ar trebui să ridice steguleţul roşu înainte ca bombele să înceapă să cadă. La dracu’, ce an!“, exclamă, într-o însemnare de pe site-ul său, expertul în management Tom Peters. La cei 66 de ani ai săi, Peters nu economiseşte criticile, nici măcar cånd se referă la el însuşi. Nu e de mirare că acei CEO ai unor mari companii americane care au trebuit să apeleze la banii contribuabililor sunt o ţintă a criticilor lui.
„Un membru al Congresului i-a întrebat pe şefii companiilor auto dacă ar fi dispuşi să lucreze pentru un dolar pe an. Robert Nardelli (Chrysler) a spus da, Rick Wagoner (General Motors) a spus că nu are nimic de declarat deocamdată, iar Alan Mulally (Ford), care a cåştigat 21,7 milioane de dolari anul trecut, a spus «cred că sunt OK cu salariul de acum». Disponibilitatea demnă de admiraţie a lui Nardelli de a lucra pe un dolar se explică în parte prin cele 200 de milioane de dolari încasate cånd a fost dat afară de la Home Depot. Mi-am petrecut ultimii 40 de ani şi ceva studiind un singur subiect: cum să obţii profit printr-un leadership preocupat de oameni. Mulally şi alţii de teapa lui mă fac să mă întreb dacă nu mi-am distrus viaţa în căutarea unui ideal improbabil, chiar imposibil.“
Alte opinii notabile
Robert Shiller
Robert James Shiller, profesor de economie la Yale University, este autorul unui best-seller numit „Irrational Exuberance“ („Exuberanţa iraţională“), al cărui titlu, împrumutat dintr-un citat al fostului şef al Federal Reserve, Alan Greenspan, a devenit o expresie celebră în lumea finanţelor. Shiller a prezis corect ambele bule speculative din ultimul deceniu – cea bursieră, a acţiunilor companiilor dotcom, de la sfårşitul anilor ‘90, apoi cea imobiliară, care a declanşat criza economică din 2007-2008.
În opinia respectatului profesor, vocile care anunţă o criză a capitalismului, din pricina măsurilor intervenţioniste ale guvernelor pentru a traversa actuala criză, se înşală. „Simplu spus, capitalismul evoluează“, scrie acesta într-un editorial din „The Washington Post“.
Shiller a propus o serie de măsuri pentru viitorul de după criză: evitarea încurajării unor comportamente asemănătoare băncilor care aşteaptă ca guvernele să le ofere pachete financiare salvatoare, prin contracte care să specifice clar condiţiile în care datoriile pot fi reduse în condiţii de criză. O altă măsură se referă la instrumentele derivate, care ar trebui regåndite. „Problema nu sunt instrumentele derivate în sine, ci un anumit tip al acestora – cele care au generat o reţea uriaşă de contracte over-the-counter, sprijinindu-se doar pe solvabilitatea a nenumărate bănci şi a altor instituţii, punånd în cele din urmă în primejdie, întregul sistem financiar, în momentul în care s-au prăbuşit.“
Nouriel Roubini
Poreclit „Dr. Doom“ din cauza predicţiilor sale pesimiste, Roubini este totuşi cel care a prezis cel mai precis actuala criză economică. Nici acum analizele sale nu sunt încurajatoare: „Peste o duzină de economii emergente se confruntă acum cu presiuni financiare severe“, între care şi Romånia, scrie Roubini într-un editorial recent. „Cei responsabili de politicile economice se vor confrunta cu un animal ciudat, numit «stag-deflaţie» (o combinaţie de stagnare/recesiune şi deflaţie). În vreme ce politicile monetare tradiţionale devin din ce în ce mai puţin eficiente, vor fi necesare instrumente nontradiţionale care vizează generarea de lichiditate şi deblocarea creditării. Odată cu prăbuşirea consumului personal şi al investiţiilor, guvernele vor deveni singurele surse de bani, stimulånd cererea şi salvånd bănci, firme şi gospodării.“
