Activitățile tradiționale și siturile românești din patrimoniul UNESCO

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este agenția internațională specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru promovarea păcii și securității mondiale prin cooperarea internațională în educație, științe și cultură.

Demersul pentru ca o activitate să ajungă pe listele UNESCO ale Patrimoniului mondial este complex: fiecare stat trebuie să dovedească apartenența bunului, și modul în care o protejează. Dosarul este apoi analizat de o comisie care vizează autenticitatea bunului înscris.

În prezent, România are o serie de activități incluse în patrimoniul imaterial al UNESCO: ceramica tradițională de Horezu, mărțișorul, doina, ritualul călușului, colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și practicile culturale asociate zilei de 1 Martie.

Totodată, ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România prin Legea nr. 160/2013.

În ceea ce privește contribuția României la patrimoniul material al UNESCO, aceasta include șase situri culturale (bisericile din Moldova, Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrul istoric al Sighișoarei și bisericile de lemn din Maramureș) și două situri naturale (Delta Dunării și pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei).

Contribuțiile altor state la patrimoniul UNESCO

În prezent, lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO cuprinde 584 de obiecte din 112 țări ale lumii. Pe această listă regăsim și sauna finlandeză – pe teritoriul acestei țări există 3,3 milioane de saune la o populație de 5,5 milioane de oameni.

Cântatul la corn a devenit patrimoniu imaterial, instrumentul fiind regăsit în Franța, Belgia și Italia.

Coacerea pâinii în Malta a intrat și ea în patrimoniul imaterial UNESCO.

Iubitorii de muzica si dansuri tradiționale trebuie să afle că și cântatul la corn a devenit patrimoniu imaterial, instrumentul fiind regăsit in Franța, Belgia, Luxemburg si Italia. De asemenea, dansurile tradiționale din Zambia cunoscute sub denumirea de Budima sunt din 2020 în patrimoniul imaterial UNESCO.