Tariful la energie va creste in primele trei luni ale anului cu 3,6 la suta pe luna, iar in aprilie cu 16 la suta. Energia termica va costa pana in aprilie 15 dolari gigacaloria, iar de la 1 iulie a.c. pretul va ajunge la 20 dolari gigacaloria. Pretul gazelor naturale va creste in lei anul acesta, astfel incat sa se mentina la nivelul de 82,50 dolari/1.000 metri cubi si incepand cu prima zi a anului viitor pretul va creste la 90 dolari/1.000 metri cubi. Lucrurile nu se opresc aici. Noua lege a accizelor, care a intrat in vigoare incepand cu prima zi a acestui an, isi face deja simtite efectele. Benzina s-a scumpit pe motiv ca au crescut accizele. Ajustarile de preturi sunt acompaniate de restrictii fiscale. Facilitatile acordate intreprinderilor mici si mijlocii au fost eliminate, iar Termoelectrica nu va mai beneficia, incepand cu luna martie, de scutiri de la plata TVA si a taxelor vamale pentru materiile prime importate.
Reteta FMI ramane, asa cum era de asteptat, neschimbata. Fondul rezolva problema deficitelor si a pierderilor din economie cu masuri dure de reforma. Daca guvernul Nastase vrea sa ia in serios acordul de imprumut (si pana acum asa se si intampla), va trebui sa aplice masuri dureroase. Sa opereze scumpirile stipulate in acordul cu FMI, sa duca o politica salariala stransa si sa reduca pierderile. Ciudat este ca cresterile de preturi sunt motivate prin faptul ca in felul acesta se reduce blocajul financiar. Logica suna cam asa: societatile monopoliste vor incasa mai mult si vor avea bani sa-si achite darile catre buget. Economia romaneasca joaca feste. Marii consumatori industriali nu-si achita facturile si cu toate acestea nimeni nu le poate face nimic. Reactia la cresterea preturilor are sanse sa fie contrara celei asteptate de autoritati. Facturile neincasate de furnizorii de utilitati publice ar putea fi si mai multe. Anul trecut, guvernul Nastase a reusit sa obtina crestere economica aplicand o politica de incurajare a consumului intern. Este greu de crezut ca prin aplicarea politicilor incluse in programul semnat cu FMI se mai poate vorbi despre cresterea consumului intern. Motoarele care ar putea aduce dezvoltarea mai raman doar investitiile si exporturile. Dar exporturile par a fi atins un prag de la care un salt important este dificil de realizat. Acest lucru s-ar putea intampla doar daca tarile din Uniunea Europeana nu si-ar incetini ritmul de crestere sau daca s-ar modifica structura exporturilor romanesti. Nici unul, nici altul dintre aceste doua lucruri nu se vor intampla. In ceea ce priveste investitiile, ca de obicei in ultimii ani, bugetul de stat are fonduri restranse, iar programele europene se lasa inca asteptate.
Daca anul acesta vom avea mai putina paine, este sigur ca nu ne va lipsi circul. Cea mai buna dovada este chiar duelul aflat in plina desfasurare intre controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vintu si dubiosul om de afaceri Mihai Iacob. (Dubios pentru ca, la ora cand se scriu aceste randuri, Iacob nu a dat amanunte despre actionarii firmei pe care o conduce si nici despre profesia pe care o are.) Astfel de teme fac deliciul publicului, dar, cum se spune, „nu sunt pe agenda populatiei”. Toate studiile facute in ultimii ani arata ca preturile, teama de somaj si teama de boala sunt angoasele romanilor in ultimul deceniu. Uneori circul poate sa faca uitate chiar si vestile proaste. Asa cum s-a intamplat la acest inceput de an cu romanii care au fost opriti la granita cu Grecia, cu raportul de pe Internet in care este descrisa situatia din Armata Romana sau, in fine, cu faptul ca muncitorii romani nu mai sunt primiti pentru o perioada sa lucreze in Israel. Fapt care ii vine ca o manusa guvernului Nastase.