Ioana V. şi fostul ei soţ Marian S. au acceptat, în 2006, să îl gireze pe colegul şi şeful lor la acea vreme Dan M. la accesarea unui credit de nevoi personale negarantat de 26.000 lei, pe o perioadă de zece ani. Acceptarea calităţii de gi­rant s-a făcut sub argumentul prieteniei dintre cei trei, dar a contat într-o oarecare măsură şi subordonarea ce­lor doi faţă de titularul creditului. Între timp, cei doi giranţi au decis să meargă pe căi separate şi s-au confruntat temporar cu pierderea locului de muncă. Când aproape că şi uitase că l-a girat pe fostul lui coleg şi prieten, Marian a primit, anul trecut, de la noul lui angajator, înştiinţarea că o treime din veniturile sale vor fi virate către banca în faţa căreia a girat în urmă cu patru ani.
De atunci şi până în prezent, el suportă circa 900 de lei lunar pentru stingerea obligaţiilor către bancă. Ioana, care o perioadă nu a avut venituri, şi-a găsit un loc de muncă şi a contractat un credit ipotecar pentru locuinţa în care stă. În luna noiembrie, când credea că este la adăpost de orice executare, Ioana a primit de la angajator o înştiinţare similară – o treime din veniturile sale vor merge către banca în faţa căreia a girat în urmă cu cinci ani –, aflând totodată că soldul obligaţiilor este cu foarte puţin mai mic decât creditul accesat de fostul ei coleg, respectiv de 25.100 lei. Şi asta după ce Marian a plătit câteva luni bune pentru stingerea obligaţiilor. Sunându-l pe Dan M. şi cerându-i explicaţii, acesta i-a replicat simplu că nu are bani.

Deşi banca se îndreaptă în paralel împotriva celor trei, se pare că exact titularul nu participă la procesul de executare silită, din lipsă de venituri declarate şi bunuri în proprietate. Povestea extrem de tristă este un caz tipic în care giranţii ajung să fie executaţi, într-un moment în care aproape că au şi uitat că şi-au dat acceptul de a gira. Capital a vorbit cu specialiştii şi prezintă în articolul de faţă care este tratamentul executorilor faţă de giranţi sau codebitori şi cum se ajunge la procesul de executare silită. De asemenea, sunt prezentate şi câteva recomandări cu privire la acceptarea calităţii de girant şi la ce e mai bine de făcut când ajungi să fii executat silit.

Cum decurge executarea

„Prima oară, executorul se îndreaptă către garanţiile constituite prin contractul de credit. Când nu există garanţii, se urmăresc, în principal, veniturile debitorilor“, spune specialistul în executări silite din cadrul unei bănci din top 20.
În acest proces, executorul este îndreptăţit să solicite autorităţilor furnizarea datelor: de la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei – ultima adresă, de la Inspectoratul Teritorial de Muncă – ultimul loc de muncă, de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale – conturi şi proprietăţi.

Având în vedere faptul că, de cele mai multe ori, contractele de credit îmbracă forme recunoscute de lege ca titluri executorii, formalităţile aferente demarării executării silite sunt minimale, banca reuşind astfel, în intervale de timp relativ scurte, să acceseze garanţiile sau disponibilităţile celor ţinuţi de executarea întocmai a contractului de credit. Dacă se ajunge la poprire, executorul notifică angajatorul ca o treime din veniturile lunare ale angajatului să fie direcţionate automat în contul băncii. Poprirea pe venituri are prioritate înaintea oricăror alte obligaţii de plată ale debitorului, excepţie făcând alte popriri, care cumulat nu pot depăşi 50% din venituri. În afara veniturilor salariale, orice alte venituri, bunuri sau garanţii ale debitorului pot fi executate în totalitate. E bine de ştiut că nicio formă de executare silită, cu excepţia popririi, nu se poate face fără somarea prealabilă a debitorilor.

Cât de dur poate fi procesul de executare

„Chiar dacă declararea scadenţei anticipate ar fi posibilă şi după 30 de zile, băncile recurg la această metodă după 90 de zile, presate de faptul că trebuie să provizioneze creditul. Unele bănci încearcă să amâne executarea silită şi doi ani, în acest timp trimiţând notificări în speranţa că va fi reluată rambursarea”, spune Traian Stancu, directorul economic al brokerului de credite Kiwi Finance.
Potrivit lui Stancu, executorul decide unde are cele mai mari şanse să execute garanţiile, putând executa în paralel titularul şi giranţii. Cu alte cuvinte, este total la latitudinea executorilor pe cine execută şi cu cât, până la stingerea obligaţiilor către bancă.
Se poate ajunge în situaţii din cele mai nedorite, în care executorul, chiar dacă are o garanţie ipotecară din partea titularului, dar observă că aceasta este insuficientă, poate trece la executarea proprietăţilor giranţilor, dacă apreciază că are şanse mai bune de recuperare a banilor. O altă situaţie dramatică poate fi ajungerea la executarea locuinţei unui girant, pentru recuperarea sumelor pentru credit negarantat neplătit de titular.

În cazul Ioanei V., care ulterior girării a contractat un credit ipotecar pentru locuinţa în care stă, cea mai dramatică situaţie ar fi executarea locuinţei, la care plăteşte ratele la timp. Acest lucru s-ar putea întâmpla doar în ipoteza în care ea se arată ostilă faţă executor, iar acesta observă că diferenţa dintre preţul actual de piaţă şi soldul creditului la banca finanţatoare a locuinţei este pozitivă.
În realitate, executorii bancari în majoritatea lor încearcă orice situaţie de a ajunge la o înţelegere amiabilă cu debitorii, iar situaţiile dure de executare pot surveni în cazurile în care debitorii refuză orice colaborare cu banca.

„Executarea silită este soluţia cea mai puţin dezirabilă în astfel de situaţii, atât financiar, cât şi social. Înainte de a se ajunge la situaţia de executare silită, banca face tot ce este posibil să intre în contact cu debitorii restanţi, prin notificări ale întârzierii la plată şi propuneri de restructurare a creditului. Aceste notificări – în funcţie de caz pot exista şi până la 6-7 contacte prealabile – ar trebui să ajungă şi la giranţii creditului, care pot afla despre o situaţie ce poate atrage consecinţe legale pentru ei înşişi“, spune Ionuţ Stanimir, şeful departamentului de comunicare din cadrul BCR. 
Renunţând la dreptul de discuţiune şi de diviziune, giranţii trebuie să înţeleagă că, în caz de executare silită, sunt responsabili fiecare în parte pentru întregul credit restant.
Dreptul de discuţiune înseamnă că girantul nu poate fi executat decât după ce banca face dovada că a epuizat toate căile de recuperare a obligaţiilor de la titular. Dreptul de diviziune prevede că giranţii sunt responsabili parţial în caz de ajungere a creditului în executare silită. Cum nicio bancă din România nu acceptă un girant decât dacă acesta renunţă la drepturile mai sus amintite, aceştia se expun faţă de întregul credit.

Cum se ajunge la executare silită?

După prima zi de întârziere la plată din partea titularului, creditul respectiv intră într-un sistem de monitorizare structurat în cel puţin trei paşi (întârziere de 1-30 zile, de 31-60 şi de 61-90 de zile), în care banca aplică, după specificul ei, diverse metode de colectare a creanţelor. Conform procedurilor, după prima zi de întârziere, operatorii băncii înştiinţează debitorul principal şi garanţii acestuia de obligaţiile scadente, notificarea făcându-se în scris, prin sms, e-mail etc. Receptarea cu succes a notificării depinde de corectitudinea declarării datelor de identitate şi de actualitatea lor. Cu alte cuvinte, spre exemplu, giranţii pot ajunge în situaţia să suporte costuri mai mari din cauza unor simple date de contact, întrucât ar afla de dificultăţile de rambursare a creditului de către titular destul de târziu, cu consecinţe de nedorit pentru ei.
„Titularul este principalul responsabil pentru plata la scadenţă şi, în cazul în care el nu plăteşte, această obligaţie poate fi îndeplinită şi de celelalte părţi implicate în contract. Din păcate, la noi nu există o educaţie a garanţilor de a se informa şi de a se securiza de situaţiile de întârziere a rambursării creditului“, spune reprezentantul unei bănci, specialist în executare silită. Dacă titularul şi/sau garanţii săi răspund favorabil la contactele băncii, li se oferă măsuri de restructurare a creditului pentru a depăşi dificultăţile de rambursare, în scopul evitării procesului de executare silită.

Toţi cei necontactabili sau care nu răspund favorabil acţiunilor de colectare a creanţelor ajung să fie clasificaţi în categoria de delincvenţă ridicată, culminând cu clasificarea acestora în categoria creditelor neperformante la împlinirea termenului de 90 de zile de restanţă. După epuizarea căilor de înţelegere amiabilă cu debitorul principal şi garanţii, banca înştiinţează părţile că împrumutul se îndreaptă către executare silită, fiind comunicată suma de plată (cu toate penalităţile) şi data la care se înregistra acest sold.
După aceasta, banca emite notificarea finală în care anunţă părţile că, dacă în termen de 15 zile nu îşi îndeplinesc obligaţiile restante, se vor declanşa procedurile legale de executare silită.

La expirarea acestui termen de 15 zile, banca declară creditul exigibil, scadent în totalitate, şi pregăteşte documentele necesare. Primul pas este solicitarea încuviinţării în instanţă a demarării procedurii de executare silită către părţile din contract, care devin automat debitori principali. În peste 99% din cazuri instanţa acceptă solicitarea executorului bancar.

Sfatul specialiștilor

Debitorul poate contesta în instanţă executarea silită, dar până la soluţionarea cererii poprirea şi celelalte tipuri de executări îşi urmează drumul. Singura metodă prin care poţi întârzia până la soluţionare orice tip de executare este achitarea unei cauţiuni, dar care este foarte mare, de 10% din toată suma de plată.

„Foarte rar, în cazuri excepţionale, se poate decide în instanţă suspendarea executării“, spune Traian Stancu. „Recomandarea mea este ca Ioana să contacteze de urgenţă banca executoare, chiar şi banca unde are credit ipotecar. Cea mai bună cale în acest caz este cea a dialogului transparent. În acest fel, să încerce să evite executarea silită pentru a nu-i afecta relaţia cu cealaltă bancă şi să obţină o restructurare. Apoi să vorbească cu debitorul principal, cel girat, pentru rezolvarea situaţiei pe cale amiabilă sau, în caz contrar, prin aplicarea oricăror căi legale de recuperare a sumelor de la acesta.
Apelarea la un avocat pentru suspendarea executării atrage după sine costuri cu avocatul, iar şansele de soluţionare pozitivă a suspendării sunt infime“, spune specialistul în executări. Totodată, reprezentantul BCR spune: „Sfatul nostru către clienţi este să analizeze cu foarte mare atenţie propunerea de a gira o altă persoană. Le recomandăm celor care se angajează contractual ca giranţi să se asigure şi să verifice cât mai bine bonitatea şi buna-credinţă a persoanei girate“.

Care e diferenţa dintre coplătitor şi girant

Girantul poate fi şi un cunoscut sau un prieten, codebitor nu poate fi decât o persoană sau mai multe, aflate într-un anumit grad de rudenie cu debitorul sau partenerul/partenera de viaţă a acestuia. Coplătitorul sau codebitorul are obligaţie la scadenţă, el fiind luat în calculul gradului de îndatorare împreună cu titularul de credit şi se consideră că plăteşte o cotă-parte din fiecare rată lunară. Girantul, în schimb, are obligaţie după depăşirea scadenţei de către titular (după ce acesta a întârziat la plată). Cu alte cuvinte, coplătitorul şi girantul răspund în aceeaşi măsură după depăşirea scadenţei, împreună cu titularul, dar coplătitorul are obligaţii şi la scadenţă (la fiecare rată de credit), alături de titular. Acolo unde nu există suficiente venituri sau garanţii, băncile solicită giranţi sau codebitori care să îşi asume, alături de creditor, riscul „insolvabilităţii“ celui împrumutat. Scăderea preţurilor la imobiliare şi a veniturilor, pe fondul crizei, determină băncile comerciale să perpetueze această tehnică şi în anii următori.

 „Construcţia este pe cât de legală, pe atât de eficace pentru instituţia finanţatoare, întrucât, în ipoteza nerambursării ratelor de credit, patrimoniile debitorului şi ale girantului/codebitorului se cumulează, constituind un capital ce conferă băncii o şansă reală de a-şi recupera capitalurile plasate în credite şi accesoriile acestora“,
Radu Pricop, partener societatea civilă de avocaţi Pricop&Banu.

Codebitorul şi girantul sunt răspunzători de plata datoriei în aceeaşi măsură cu titularul principal al contractului de credit, renunţând la dreptul de discuţiune şi diviziune.
Cristian Ionescu, Coface România

Pentru siguranţa băncii, nevoia de giranți și codebitori va persista şi anul viitor, din cauza scăderii valorii bunurilor aduse în garanţie.
Radu Grațian Ghețea, președinte CEC Bank și ARB

Este la aprecierea creditorului împotriva cărui/căror codebitori se va îndrepta în vederea satisfacerii întregii creanţe.
Radu Pricop, partener, societatea civilă de avocaţi Pricop&Banu

Te-ar putea interesa și: