Este vorba despre zona de străzi dintre Universitate și Piața Victoriei, din dreapta bulevardelor Bălcescu (fost Magheru) și Lascăr Catargiu (fost Ana Ipătescu). Străzi precum Speranței, Italiană, Calderon, Caragiale, Icoanei ca să pomenesc doar câteva dintre ele. Merită să le bateți la pas în zilele acestea când pomii sunt înfloriți și seara, de pildă, când traficul nebun se mai stinge, își lasă parfumul lor proaspăt în liniștea maiestuoasă a caselor vechi și elegante dintr-un București pe vremuri mult mai fericit.
Din loc în loc mai găsești câte o terasă sau un restaurant unde poți să faci câte un popas. Iar eu mi-am propus să vi le dezvălui, rând pe rând, în încercarea de a vă încuraja să descoperiți acest oraș așa cum este el în profunzimea lui, dincolo de zonele extrem de populate sau populare pe care le cunoaștem cu toții.
Pe strada Ion Luca Caragiale, la numărul 21, se află o casă care l-a găzduit pe celebrul dramaturg pentru o scurtă perioadă de timp, lucru consemnat și de o placă memorială montată pe fațadă.
Aici a funcționat prin anii ‘90 un restaurant foarte popular, care se numea chiar așa: Casa Caragiale. Pe atunci nu erai “cineva” dacă nu mâncai măcar o dată acolo. După câțiva ani restaurantul s-a transformat în Andamo, perioadă în care n-am avut ocazia să-l vizitez și apoi a devenit “La Union”, cu o referire evidentă la același celebru fost chiriaș al casei. Este o clădire frumoasă, cu mult farmec, renovată și amenajată cu grijă, care te îmbie de pe stradă să intri să o cercetezi.
Înăuntru, ambianța este ticluită cu grijă, păstrându-se întru totul în conceptul declarat de numele restaurantului. Lumea lui Caragiale, conservată parcă în detaliile de décor, în meniuri, în atitudinea chelnerilor și în muzica din difuzoare. Merită să mergeți o dată la Union chiar și numai pentru această experiență.
Și, ca să vorbim și despre calitățile intrinseci ale cârciumii, la Union serviciul este corect, însă nu formidabil. Am întâlnit doi ospătari aici care aveau aerul acela încurcat de începător și păreau că nu știu bine ce scrie în meniu.  Meniul gândit după structura unei piese, în scene și acte. Destul de confuz.
Am urmărit și reacția comesenilor mei în cele două dăți când am fost acolo ca să mă asigur că nu sunt eu mai greu de cap. Într-o astfel de listă destul de stufoasă, dacă mai împarți felurile și în scene, după ce le-ai împarțit deja în acte (antreuri, supe/ciorbe și așa mai departe) de amorul creației, nu faci decât să-l confuzezi pe client. Nouă ne-a luat ceva să înțelegem rostul scenelor și titlurile lor cu aluzie la opera lui Caragiale (care sunt de fapt numele felurilor de mâncare) și să ne mai și hotărâm ce vom alege din vreo o sută de feluri. Mai ales cu chelnerii de care vă povesteam.
Mâncarea este bunicică, bucătărie internațională cu accente evident românești. Corectă, fără sclipiri și la prețuri rezonabile. Am văzut că au câteva recenzii bune de la clienți pe internet, mai ales de la cei străini, pe tripadvisor.com, care laudă și atmosfera și mâncarea. În privința ambianței de la Union sunt întru totul de acord. La mâncarea însă e loc de mai bine.
 
Ce-am încercat și ne-a plăcut
La aperitiv am încercat două dintre “platouașele” prezentate în actul întâi din meniu: Brânzovenescu (39 de lei) care este un platou cu multe sortimente de…brânză, evident și Mon Cher (25 de lei), cu salata de vinete, zacuscă, ardei copt și dovlecel marinat. La felul doi am ales Rața Hoață (piept de rață cu ceapă și sos de chili care ne-a “ușurat” de 49 de lei), fettina de vițel foarte gustoasă (42 de lei) și pui boieresc (21 de lei) făcut cu praz într-un sos dulce-acrișor și cu ardei copt. La desert vă recomand tortul casei, un deliciu cu ciocolată de numai 12 lei.

Legendă

Mâncare: 3 puncte din 5
Serviciu: 3 puncte din 5
Atmosferă: 4 puncte din 5

La Union
Str. I.L. Caragiale nr. 21
021.210.06.31; 031.107.16.34
www.launion.ro