Evenimente Abonamente Comunicate
CITEŞTE ŞI

Discover

La 160 de ani de la Unirea Principatelor, ies la suprafață datorii istorice

Autor: | | -1 Comentarii | 2144 Vizualizari

Este o zi mare pentru români. În urmă cu 160 de ani, la 24 Ianuarie 1859, a avut loc Unirea Principatelor Române, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza şi în Moldova, şi Ţara Românească.

Decizia curajoasă a politicienilor români a venit pe fondul prezenţei occidentale din ce în ce mai intense la Gurile Dunării. În 1856, suveranitatea turcească şi protectoratul rusesc asupra celor două principate au fost înlocuite cu garanţia colectivă a Marilor Puteri, în frunte cu Anglia şi Franţa.

Cu 100 de ani înainte de Uniunea Europeană, la Sulina şi Galaţi a funcţionat Comisia Europeană a Dunării. Instituţia a protejat construcţia statului român modern în momentele sale cele mai vulnerabile. Al. I. Cuza are o datorie istorică faţă de această comisie

În 1859, nici Marea Neagră, nici Gurile Dunării nu aparţineau României. De fapt, în 1859 nici nu exista oficial numele de România. A fost folosit pentru prima dată formal în Constituţia lui Carol I de la 1866. Cu toate acestea, Marea Neagră, Dunărea şi mai ales insistenţele Occidentului - şi în primul rând ale Marii Britanii - de a controla rutele comerciale au oferit românilor un ajutor puternic, decisiv pentru Unirea Principatelor, scrie Digi24.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a născut în primăvara lui 1820 într-o veche familie boierească, cu proprietăţi la Bârlad, la Huşi şi la Galaţi. În timp ce tânărul Cuza îşi făcea studiile la Iaşi, apoi la Paris, societatea românească trecea prin schimbări cruciale.

Datorită înfrângerii în faţa Rusiei în 1829, Turcia a pierdut monopolul comercial în Principate, ceea ce a permis românilor să-şi vândă cerealele pe pieţele europene. Englezii, în plină revoluţie industrială, erau din ce în ce mai prezenţi la Dunăre. Foametea din 1847, generată de criza cartofului, i-a determinat să îşi dorescă securizarea rutelor grâului spre Vest.

În 1837, anul în care la Londra a fost încoronată regina Victoria a Marii Britanii, domnitorul Moldovei, Mihail Sturza, a obţinut de la Istanbul firmanul prin care oraşul Galaţi a devenit port liber. În 1840, peste 3 ani deci, 10 vase englezeşti au oprit la aici, în 1847, nu mai puţin 219. Comerţul occidental în Principate creştea exponenţial. Însă interesele englezeşti, dar şi franceze la Gurile Dunării erau periclitate de expansiunea Rusiei.

 

Războiul Crimeei, în care Rusia a încasat o înfrângere usturătoare în 1856, a fost prilejul perfect pentru reglarea situaţiei. Primul pas a fost crearea Comisiei Europene a Dunării.

Primul sediu a Comisiei Europene a Dunării a fost instalat la Galaţi, unde graţie poziţiei strategice a oraşului, se aflau deja multe consulate străine. Cel de-al doilea a apărut la Sulina, un sat de pescari devenit repede, graţie portului, un spaţiu cosmopolit, unde se amestecau toate limbile continentului. Administraţia europeană, în fapt englezească a Dunării, a însemnat creşterea substanţială a veniturilor oamenilor de afaceri români.

Demisia celui mai important pârcălab din Moldova devine un scandal european tocmai pentru că la Galaţi se aflau toţi consulii Marilor Puteri, deveniţi delegaţi ai Comisiei Europene a Dunării. Alegerile sunt reluate şi sunt câştigate de unionişti, inclusiv de cei doi deputaţi de Galaţi, Costache Negri şi Alexandru Ioan Cuza.

Aspectul tehnic cu cele mai importante consecinţe economice şi, prin ricoşeu, politice, a fost amenajarea de către Comisia Europeană a Dunării, a canalului Sulina sub coordonarea inginerului englez Charles Hartley.

Charles Augustus Hartley a făcut parte din generaţia de ingineri victorieni care a continuat revoluţia industrială deschisă de folosirea aburului şi de căile ferate la începutul secolului al XIX-lea. Hartley însuşi a lucrat pentru căile ferate din Scoţia, după care s-a specilizat în lucrări hidraulice de mare anvergură. După ce a servit ca şef al inginerilor englezi şi turci în Războiul Crimeei, în 1856, Comisia Europeană a Dunării i-a încredinţat lucrările de amenajare a fluviului la vărsare, în speţă braţul Sulina. A fost inginer-şef al Comisiei Europene a Dunării până în 1872, după care a lucrat pentru Statele Unite la proiectul privind navigaţia în Delta Mississippi. În 1884, a fost numit de britanici în comisia tehnică a Canalului Suez.

Vasile Chirilov, director Administraţia Fluvială Sulina: La vremea respectivă existau depuneri foarte mari de nisip şi adâncimea era mică, iar ideea lui Harley a fost de a crea nişte diguri perpendiculare pe albia Dunării, jetoane sau, noi le spunem, epiuri, şi acestea au dus adâncirea Dunării în mod natural, astfel încât după construcţia câtorva diguri submersibile, imediat a crescut apa. Practic, Hartley a făcut studii şi a văzut că la vărsarea Dunării se depun toate aluviunile şi marea are un curent care este din direcţia nord-sud, care împiedică Dunărea să se verse în mare. Aşa că ideea lui a fost să mărească viteza curentului prin aceste diguri submersibile şi astfel încât viteza curentului însumat cu viteza curentului de nord din mare să rezulte un vector care să fie mai mare decât viteza de depunere a aluviunilor. În acest fel, Dunărea se dragează în mod natural aproape.

 

Prima Comisie Europeană a făcut Dunărea navigabilă

Lucrările ingenioase şi costisitoare au însemnat şi tăierea meandrelor braţului Sulina, astfel că distanţa Tulcea-Sulina s-a redus la jumătate. Investiţia a fost plătită în bună măsură de Turcia, putere suzerană, sub tutela financiară a englezilor, dar şi din taxele de tranzit.

Misiunea Comisiei Europeane a Dunării - formată din reprezentanţii celor şapte Mari Puteri europene, adică Franţa, Marea Britanie, Prusia, Sardinia, Imperiul Habsburgic, Imperiul Ţarist şi Imperiul Otoman - era să iniţieze lucrările de deschidere a cursului Dunării în termen de doi ani. După care urma să predea ştafeta ţărilor riverane, ultimele cu aprobare de la Istanbul, din cauza vasalităţii. Evident că Istabulul şi Viena, puterile riverane, abia aşteptau să preia controlul Gurilor Dunării. Dar puterile occidentale şi în primul rând Anglia doreau să păstreze în funcţiune Comisia Europeană a Dunării cât mai mult timp. Ceea ce s-a şi întâmplat, prin acte succesive în 1865, 1871, 1878 şi inclusiv după Primul Război Mondial.

Găzduiţi iniţial la localnicii bogaţi, delegaţii Marilor Puteri la Comisia Europeană a Dunării au putut locui ulterior în reşedinţele construite special. La Galaţi, câteva existau chiar în clădirea Comisiei Europene a Dunării, astăzi biblioteca V.A.Urechia. Cei mai mulţi erau însă consulii Puterilor respective şi foloseau reşedinţele diplomatice.

Pagina 1 din 2
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Printeaza

Alte articole

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

EVZ

Doctorul Zilei

Cancan

Animal Zoo

EVZ Monden

DCNews

Stirile Kanal D

AutoBild

Economica.net

Agrointeligenta

StiriDiaspora.ro

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.