Nu am crezut ca publicitatea o fi vreo forma de arta sau marketingul o noua religie. Anglo-americanii, care au un fond lexical mai pragmatic decat Neacsu din Campulung, fac distinctie clara intre „art” si „craft”. Ca mestesug am privit publicitatea; si nu voi sa denigrez meseria care mi-a adus bani si o oarecare notorietate – beneficiu relativ in fond, pentru ca de acest „privilegiu” se bucura oameni cu care imi e rusine sa fiu comparat. Nu, nu regret nimic. Intotdeauna mi-am repetat vorbele unui amic, scenarist: „There is no bad experience for a writer!”

Daca am trait insa o iluzie este ideea ca as fi putut ramane un scriitor, desi ceea ce faceam eu zi de zi era cu certitudine doar… craft. Am privit – absurd! – drumul meu prin curbele meseriei, pe movilele urcate sau in rapele in care am fost aruncat, ca pe un drum initiatic.

Astfel incat fauna intalnita – si cu care, pe drept cuvant, puteam fi lesne confundat – am agatat-o senin in panoplia personajelor fabulelor post-moderne pe care urma sa le daruiesc omenirii. Atitudinea c(l)inica, de anatomo-patolog, pe care o afisam nu era insa decat o forma de auto-sedare, pacaleala administrata in doze infinitezimale, dar constante. Pentru a scuza faptul ca acceptam sa fiu in acelasi rand si sa ma comport aidoma unor oameni cu care nu aveam nimic in comun, decat apartenenta la o breasla eterogena: oameni cu care, pe vremuri, nu as fi acceptat nici macar sa ma sui in acelasi autobuz, daramite sa conversez; unii care in alte conditii cu greu si-ar fi depasit statutul de bisnitari in coltul strazii si care astazi „construiesc marci” si dau lectii de publicitate, desi nu cu mult timp in urma nu stiau sa faca diferenta intre formatul de 35 mm si super 16; sau altii care – pentru faptul ca „sunt clienti” – isi permit sa te trateze ca pe o carpa. Ori, dimpotriva, cei pe care ii admiram, dar in acelasi timp ma prefaceam ca nu le observ metamorfoza de la om la robot, proces prin care treceam si eu, in egala masura. M-am inselat…
si satul si cu carnatii in pod nu se poate. Desi pentru „piata romaneasca” ar merge mult mai bine varianta „… (cenzurat) si cu sufletul in rai”. stiti dumneavoastra.

Lucian Georgescu, Executive Creative Director Graffiti/BBDO