Şefii marilor companii producătoare de automobile, precum şi potenţialii clienţi, nu reuşesc să se decidă care este cea mai bună soluţie pe timp de criză: să investească sau să ţină banii în cont?
Carlos Ghosn, Dieter Zetsche, Christian Streiff şi Sergio Marchionne sunt numai cåţiva dintre conducătorii marilor grupuri auto mondiale care încearcă să pună în practică cea mai bună strategie pentru a depăşi momentele grele prin care trece industria. Din nefericire pentru ei, nimeni nu poate estima amploarea şi durata crizei, iar pånă la găsirea unei soluţii, deciziile lor sunt contestate chiar de propriile lor lanţuri de comercializare.
Piero Mocarelli, unul dintre cei mai puternici dealeri italieni de automobile localizat în Milano, spune că, în ciuda acutizării problemelor, producătorii continuă să impună „cote imposibile“ de vånzări. În opinia sa, spre deosebire de zona de producţie, unde companiile mai mici suferă cel mai mult, la capitolul vånzări cei mai loviţi vor fi marii comercianţi. Conform AutomotiveNews Europe, şi Nicola Loccisano, şeful celui mai mare grup de dealeri din peninsulă, este nemulţumit de presiunile făcute de producători. Acesta şi-a invitat rivalii să se alieze pentru a corecta actuala situaţie. Publicaţia amintită menţionează că Loccisano consideră că marii constructori au aşteptări nerealiste în privinţa vånzărilor.
Criza abia începe în Europa
Controversele privind evoluţia crizei sunt tot mai aprinse în Europa. Analiştii economici se bat în estimări care mai de care mai catastrofale, iar conducătorii marilor companii din industria auto se contrazic în afirmaţii. Carlos Ghosn, şeful Renault, şi Christian Streiff, şeful PSA, au opinii diferite în legătură cu oportunităţile de fuziuni şi achiziţii generate de situaţia grea a producătorilor de maşini. În timp ce Ghosn este de părere că nimeni nu îşi va permite să facă achiziţii, rămånånd fără banii necesari rezolvării problemelor curente, Streiff consideră că vom asista la multe fuziuni şi achiziţii, stimulate de preţul în scădere al unor active. Nici alţi constructori europeni nu reuşesc să se pună de acord în privinţa potenţialelor efecte ale crizei, ba chiar mai mult, se văd în imposibilitate de a estima direcţia către care ar trebui să se îndrepte compania lor pentru a fi cåt mai puţin afectată de actuala situaţie. Nimeni nu mai vrea să facă prognoze de vånzări şi nimeni nu mai pune la punct planuri pe termen lung. Toată lumea încearcă doar să rezolve pas cu pas problemele care apar odată cu fiecare bilanţ lunar al unui reprezentant zonal.
În ce priveşte strategia pe termen scurt a constructorilor europeni de automobile, aceasta este clară: oprirea temporară a producţiei pentru a tempera creşterea stocurilor. Pe 27 octombrie, BMW a stopat uzina din Leipzig pentru patru zile, Mercedes şi-a anunţat intenţia de a închide anumite fabrici în decembrie, pentru circa cinci săptămåni, iar PSA are în plan o scădere a producţiei cu 30% în trimestrul patru al acestui an. Nici celelalte companii europene nu găsesc soluţii mai bune. Incertitudinea a pus cumpărătorii pe gånduri, oprindu-i la uşa dealership-urilor, efectul imediat fiind un picaj accentuat al vånzărilor. Parcurile închise ale unor uzine sunt pline de maşini care aşteaptă să fie trimise către dealeri, numai că şi aceştia au oprit comenzile către producător.
Efecte colaterale
Paradoxal, criza are şi efecte bune pentru unii producători. Companiile care au în portofoliu modele cu preţuri reduse au mari şanse de a-şi majora cota de piaţă, pentru că mulţi cumpărători care nu îşi mai pot permite maşini scumpe apelează la astfel de vehicule. „În condiţiile în care pieţele scad, există, evident, mai puţini cumpărători. Avånd în vedere poziţionarea noastră pe piaţă, suntem mai puţin afectaţi decåt ceilalţi constructori auto, însă trebuie să gestionăm cu atenţie stocurile, pentru a nu acumula produse care să rămånă ulterior nevåndute“, a declarat directorul general al Automobile Dacia, Francois Fourmont. Cu toate acestea, uzina din Mioveni este nevoită să îşi revizuiască în scădere planul de producţie pentru 2008, din cauza scăderii principalei sale pieţe, cea din Romånia.
Un alt efect interesant este scăderea preţului materiilor prime şi al energiei. Reducerea producţiei de maşini şi impasul financiar în care se găsesc multe familii din Europa şi America de Nord au determinat o scădere a cererii în această zonă. Astfel, petrolul a ajuns sub 70 de dolari pe baril, după ce în vară depăşea 140 de dolari, iar costurile plătite de producătorii auto pentru alte materii prime, precum oţelul, aluminiul, zincul sau butadiena, se află în coboråre după aproape patru ani în care au avansat continuu.
«Dacă această situaţie va continua un an sau doi, vom asista la schimbări majore. Unele companii vor fuziona. Totul depinde de durata crizei.»
Christain Streiff, director executiv, PSA Peugeot Citroën
«Nu va fi o criză de scurtă durată. Eu nu cred că vom scăpa de ea în 2009 sau în 2010 şi nici nu vom vedea mişcări strategice care implică fonduri.»
Carlos Ghosn, preşedinte, Renault-Nissan
«Ne îndreptăm către cea mai mare recesiune pe care am văzut-o vreodată în Europa. Am crezut că America îşi va reveni, dar continuă să coboare.»
Leif Johansson, director executiv, Volvo
