in strategia nationala prevazuta la art. 1.*) Anexa este reprodusa in facsimil.. Contextul economic general, evolutiile si situatia actuala pe piata muncii1.1. Contextul economicupa anul 1990, produsul intern brut (PIB) a avut o evolutie oscilanta, perioadele de crestere neasigurand recuperarea scaderilor de valoare adaugata din perioadele de declin. In anul 2000 produsul intern brut a crescut – in termeni reali – cu 2,1%, fiind primul an de crestere economica dupa o perioada de 3 ani de reducere a activitatii economice. Incepand cu anul 2001, Guvernul a implementat politici macroeconomice care sa sustina cresterea economica. O politica fiscala disciplinata, care a completat o politica monetara stransa si sustinuta de un progres semnificativ al reformelor economice, a condus la imbunatatirea climatului de afaceri si a caracterului functional al economiei romanesti. Printr-o coordonare a acestora a rezultat o crestere in ritmuri ridicate a PIB, insotita de reducerea pronuntata a inflatiei si de mentinerea deficitelor fiscale si de cont curent in limite sustenabile. Romania se afla in prezent in al cincilea an de crestere economica, ritmurile anuale de circa 5%, incepand cu 2001, asigurand reducerea decalajelor fata de tarile Uniunii Europene. In perioada 2001-2003 ritmul mediu de crestere a fost de 5,2%, iar in trimestrul I 2004 s-a inregistrat o crestere economica de 6,1%. Nivelul PIB inregistrat in anul 2003 a atins valoarea de 50,3 mld. Euro 1). In perioada de crestere economica 2000-2003, PIB a crescut cu 18,8% fata de anul 1999, urmare a mentinerii la cote ridicate a activitatii industriale si de constructii, dar si pe baza revigorarii serviciilor: In structura, contributia ramurilor la crearea PIB releva o imbunatatire a starii de proportionalitate, dar si o evolutie catre structurile moderne, caracteristice economiilor dezvoltate. Semnificativ este faptul ca, datorita reformelor structurale, economia romaneasca are, in prezent, capacitatea de a raspunde rapid la cerintele pietei, valorificand in timp real oportunitatile mediului economic international. Astfel, in anul 2003, agricultura si silvicultura contribuiau cu 11,7% la formarea PIB, industria cu 28,4%, constructiile cu 5,7%, iar serviciile 2) cu 44,6%. Comparativ cu anul 1990, serviciile – atat cele destinate populatiei, cat si intreprinderilor – conditionate direct de cresterea veniturilor si de imbunatatirea caracterului functional al economiei de piata, au inregistrat un progres semnificativ in ultima perioada. Acest sector si-a sporit ponderea in valoarea adaugata bruta, nivelul acesteia crescand cu peste 18,1 puncte procentuale (de la 26,5% in 1990 la 44,6% in 2003). Totodata se remarca si o imbunatatire a contributiei acestora, prin cresterea mai sustinuta a serviciilor cu aport sporit de valoare adaugata: serviciile de comert, hoteluri si restaurante au inregistrat in anul 2002 o crestere de 8,1% fata de anul anterior, detinand 11,2% din produsul intern brut, iar cele de transporturi si comunicatii au crescut fata de anul 2001 cu 5,1%, reprezentand circa 10% din PIB. Daca sectorul serviciilor a inregistrat cresteri semnificative, ponderea celorlalte domenii de activitate s-a diminuat. Astfel, industria, care detinea 40,5% din PIB creat in 1990, a contribuit in 2003 cu numai 28,4% la formarea PIB, in timp ce contributia sectorului primar s-a redus aproape la jumatate in acest interval. Structura productiei industriale a suportat modificari, industria prelucratoare inregistrand o scadere a contributiei la productia totala a ramurii de la 85,8% in 1990 la 74,4% in 1999, pentru ca in anul 2003 sa reprezinte 78,7%. Cu toate ca are un potential ridicat, turismul nu a inregistrat evolutii favorabile, contributia directa in PIB fiind de 2,6%. In anul 2003, numarul sosirilor in unitatile de cazare din Romania a crescut cu 2,8% fata de anul 2000. Dupa anul 1999, si indeosebi in ultimii ani, pe fondul resurselor sporite oferite de cresterea economica, activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare au cunoscut un reviriment semnificativ. Un instrument principal de realizare a politicilor din acest domeniu a fost Planul National pentru Cercetare-Dezvoltare si Inovare coordonat de Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEdC). Programele din Planul National promoveaza proiectele de cercetare in colaborare, bazate pe parteneriatul cercetare-industrie si care sunt orientate catre imbunatatirea si inovarea produselor si tehnologiilor. Cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare si inovare s-au mentinut constante, la circa 0,4% din PIB, contributia sectorului societatilor comerciale fiind din ce in ce mai importanta, ajungand in anul 2003 la aproape jumatate din totalul cheltuielilor. Sistemul de cercetare-dezvoltare din Romania poate fi caracterizat ca un sistem in care cercetarea cu caracter aplicativ este predominanta. Infrastructura de transfer tehnologic si inovare, respectiv organizatiile specializate pentru difuzarea, transferul si valorificarea in economie a rezultatelor de cercetare-dezvoltare, este foarte slab dezvoltata, legatura dintre cercetare si economie fiind inca fragila. Romania dispune de un potential ridicat pentru dezvoltarea Societatii Informationale, bazat pe existenta unui nucleu de specialisti cu inalta calificare in domeniul IT si pe o industrie software in continua crestere si sprijinit de un efort guvernamental constant. Semnificativ pentru inscrierea Romaniei pe traiectoria dezvoltarii informationale este faptul ca, din anul 2002, numarul abonatilor la telefonia mobila devanseaza numarul abonatilor la telefonia fixa. Daca in anul 2000, numarul abonatilor la telefonia mobila, (2,8 milioane) era inferior numarului de abonati la telefonie fixa (3,9 milioane), in anul 2003 era mai mare cu 2,6 milioane (6,9 milioane fata de 4,3 milioane), in prezent, sunt in functiune 473 statii de radiodifuziune, din care doua treimi private, si 299 statii de televiziune. Semnificativa este cresterea numarului de abonati la cablu TV, ca forma moderna de receptionare a posturilor de televiziune, respectiv de la 2,7 milioane in anul 2001, la 3,3 milioane in 2002 si 3,8 milioane in 2003. Calitatea infrastructurii de transport este scazuta, dar in unele sectoare s-a inregistrat un progres semnificativ. Guvernul Romaniei aloca fonduri cu prioritate pentru modernizarea sistemului de transport feroviar, in concordanta cu politica statelor membre in domeniu, ceea ce va conduce pe termen mediu la reducerea costurilor de exploatare. Pentru modernizarea infrastructurii feroviare pe coridoarele europene care traverseaza Romania, prin alocatii directe din buget, prin plata ratelor scadente la imprumuturi si prin trageri din imprumuturi internationale rambursabile sau din finantari nerambursabile, in anul 2003 statul a contribuit la modernizarea infrastructurii feroviare cu o suma de circa 100 milioane euro. S-a dat in exploatare pentru circulatia cu viteza de 160 km/h sectiunea de cale ferata Bucuresti-Campina, parte a Coridorului IV Pan European, iar modernizarea infrastructurii feroviare de-a lungul Coridoarelor IV si IX se desfasoara in continuare conform programelor adoptate. Referitor la infrastructura rutiera este de mentionat ca, la inceputul lunii iunie a fost dat in folosinta primul tronson, in lungime de 56 Km (Bucuresti-Lehliu), al autostrazii Bucuresti-Constanta. Astfel lungimea autostrazilor a crescut cu 44,1%. In alta ordine de idei, trebuie evidentiat faptul ca evolutia macroeconomica din aceasta perioada a urmat un trend care sa reduca decalajul dintre Romania si tarile din Uniunea Europeana. Produsul intern brut pe locuitor a crescut de la 1.491 euro in anul 1999 la 2.336 euro in anul 2003. Exprimat prin paritatea de cumparare standard, produsul intern brut pe locuitor a fost 6.960 PPS in 2003, reprezentand circa 29% din media Uniunii Europene fata de 5.230 PPS in anul 2000, cand reprezenta 23,1% din media Uniunii Europene. In ceea ce priveste evolutia principalilor indicatori ce caracterizeaza utilizarea PIB se constata o crestere puternica a formarii brute de capital fix, atat prin constructii noi, cat si prin importuri de bunuri de capital realizate in vederea modernizarii si retehnologizarii capacitatilor de productie. Structura exporturilor s-a modificat in favoarea bunurilor de complexitate inalta.rn Cererea interna s-a majorat pe intreaga perioada cu 25,8%. In anul 2003 a crescut – in termeni reali – cu 7,2%. Contributia cererii interne la cresterea produsului intern brut a fost de 7,7 procente, localizata, in principal, la consumul individual efectiv (5,4 procente) si formarea bruta de capital fix (2 procente).rn Consumul individual efectiv a crescut in fiecare an fiind in 2003 cu 18% mai mare fata de 1999.rn Consumul colectiv efectiv a avut o evolutie oscilanta cu crestere puternica in anul 2000, an electoral, si scaderi in anii urmatori ca urmare a unei politici bugetare restrictive.rn Formarea bruta de capital fix a continuat sa, fie un motor important al cresterii economice, reprezentand componenta cea mai dinamica a cererii interne (9,2% in 2003). In cadrul formarii brute de capital fix, investitiile realizate in economie au crescut cu 8,5% fata de 2002, datorita majorarii cu 11,2% a investitiilor in sectorul privat si cu 3,3% a investitiilor in sectorul de stat. Investitiile in utilaje si mijloace de transport au crescut cu 12,6%, ponderea importului de utilaje in investitiile in utilaje reprezentand 39,6%, ceea ce reflecta capacitatea si disponibilitatea economiei de asimilare a investitiilor de modernizare. Formarea bruta de capital fix a inregistrat, pe toata perioada, cele mai ridicate ritmuri anuale din cadrul cererii interne.rn Contributiile componentelor de utilizare la cresterea reala PIB evidentiaza o imbunatatire a structurii economice si o politica de satisfacere a cererii interne in primul rand din productia interna si compensarea acesteia din import.rn rn In perioada 1999-2003 rolul sectorului privat in economie a continuat sa creasca, in anul 2003 avand o pondere de peste 69% in PIB. In valoarea adaugata bruta din agricultura si constructii ponderea acestuia este de peste 90% (98,7% si respectiv 93,2%). In industrie si servicii aceasta pondere este de 79%, respectiv 68,7%.rn In perioada 1992-2003 volumul comertului exterior a crescut an de an, inregistrand in anul 2003 un spor de 9,9 mld. euro la exporturi si 13,1 mld. euro la importuri, fata de 1992, in conditiile unor deficite ale balantei comerciale permanente si destul de ridicate. Incepand din anul 2000, pe fondul cresterii economice, soldul balantei comerciale s-a majorat sensibil, de la 1.950 mii euro, in 1999, la 5.587 mii. euro, in anul 2003. Cresterea deficitului comercial s-a datorat atat importurilor mai ridicate de materii prime si energie necesare dezvoltarii economice, cat, mai ales, sporirii accentuate a importurilor de masini si utilaje, care au beneficiat in aproape intreaga perioada de anumite facilitati fiscale si vamale legate de promovarea investitiilor straine.rn In anul 2003 s-a inregistrat un deficit al balantei comerciale de 5,6 miliarde euro, peste nivelul inregistrat in anul 2002 (4,2 miliarde euro). Deficitul balantei comerciale in anul 2003 se datoreaza, in principal, soldului negativ la unele grupe de produse, cum ar fi: produse ale industriei constructiilor de masini (-5 miliarde euro), produse ale industriei chimice (-1,1 miliarde euro), produse minerale (-1,5 miliarde euro), produse agroalimentare (-1 miliarde euro) si altele, sold compensat intr-o oarecare masura de excedentul inregistrat la produse ale industriei usoare (+1,3 miliarde euro), produse din lemn, inclusiv mobila (+0,7 miliarde euro) si metale comune si articole din metal (+0,4 miliarde euro).rn Aceasta evolutie nu a afectat in mod deosebit deficitul de cont curent, pe de o parte datorita fluxului sporit de investitii straine, iar pe de alta parte datorita majorarii transferurilor din strainatate.rn Dupa 1999 deficitul de cont curent s-a mentinut in limite sustenabile, situandu-se la circa 5,5%-5,7% din PIB; cu exceptia anului 2002 cand a reprezentat 3,4% din PIB.rn In anul 2003, ca urmare a majorarii deficitului comercial, deficitul contului curent a crescut cu 77% fata de anul precedent, ajungand sa fie de 2.877 mii euro si reprezentand 5,7% din PIB. De remarcat ca deficitul contului curent a fost finantat in proportie de 55% prin influxuri nete de investitii straine directe.rn Inflatia, masurata prin intermediul indicelui mediu al preturilor de consum, a inregistrat o crestere incepand cu a doua jumatate a anului 1999 si inceputul anului 2000 (cu un maxim de 57% in ianuarie 2000 fata de ianuarie 1999), ca urmare a socurilor externe generate de majorarea pretului petrolului, deprecierii monedei europene in raport cu dolarul american, a corectiilor fiscale si a ajustarii preturilor reglementate.rn Incepand cu a doua parte a anului 2000, inflatia s-a inscris pe un trend constant descrescator, constituind un semnal pozitiv in eforturile pentru recastigarea increderii in moneda nationala.rn In anul 2003, trendul descendent al inflatiei a cunoscut o consolidare remarcabila, inflatia inregistrata (14,1%) fiind cea mai redusa dupa anul 1990. Aceasta evolutie a fost sustinuta in mod deosebit de evolutia preturilor marfurilor alimentare, a caror crestere la sfarsitul anului 2003 a fost de 13,7%, pe fondul ameliorarii ofertei interne de produse, in anumite perioade fiind inregistrate rate de sub 1% si chiar scaderi de preturi (-0,7% in august). In acelasi timp, cresterile preturilor marfurilor nealimetare cu 14,3% si a tarifelor la servicii cu 15% (realizate pe fondul ajustarii preturilor reglementate cu 14,9%), desi s-au situat peste nivelul general al inflatiei, fata de perioadele anterioare au inregistrat reduceri semnificative.rn In anul 2003, castigul salarial mediu brut a fost de 6.741 mii lei (data provizorie), fiind de 2,37 ori mai ridicat decat cel realizat in anul 2000. Ca urmare a masurilor adoptate pentru a stimula procesul de remotivare a muncii, salariul de baza minim brut pe tara a crescut de la 704 mii lei ca valoare medie a anului 2000, la 2.500 mii lei in 2003, multiplicandu-se de 3,55 ori.rn Cresterea mentionata a castigurilor salariale, a compensat in totalitate inflatia din aceasta perioada, asigurand si un spor al salariului real (raportul dintre indicele castigului salarial mediu net si indicele preturilor de consum) de 16,5% in anul 2003 fata de 2000.rn S-a imbunatatit si raportul dintre salariul de baza minim brut pe tara si castigul salarial mediu brut, acesta fiind de 38,1% in anul 2003, in comparatie cu 24,8% in 2000.rn Evaluat in functie de cursul valutar, castigul salarial mediu brut realizat in anul 2003 a fost echivalent cu 179 euro.rnrn 1.2. Situatia curenta, tendinte si dezvoltarea pietei munciirnrn 1.2.1. Contextul demograficrn Intre 1990-2003, populatia Romaniei a scazut cu 6%, respectiv cu circa 1.473 mii persoane, mai semnificativ in mediul urban (unde scaderea a fost de 8,0%, respectiv circa 1.009 mii persoane), comparativ cu mediul rural (scadere de 4,4%, respectiv circa 465 mii persoane). Cu toate acestea, ramane dominanta prezenta populatiei in mediul urban (53,4% comparativ cu 46,6%).rn Fenomenele demografice (scaderea natalitatii populatiei de la 13,6 la 1.000 de locuitori in 1990 la 9,8 in 2003, concomitent cu cresterea mortalitatii generale de la 10,6 la 1.000 de locuitori in 1990 la 12,3 in 2003) au influentat distributia spatiala a acesteia, creand importante diferente intre regiuni. Astfel, regiunea cu cea mai accentuata dinamica demografica este Regiunea Nord-Est, iar regiunea cu cea mai importanta scadere a populatiei este Regiunea Vest.rn La nivelul tarii densitatea populatiei prezinta variatii insemnate atat intre mediul urban si mediul rural, cat si intre regiuni (cu exceptia regiunii Bucuresti-Ilfov, cea mai mare densitate a populatiei se inregistreaza in Regiunea Nord-Est, iar cea mai scazuta in regiunea Vest).rn Populatia in mediul urban se inscrie pe un trend descrescator, nu atat ca urmare a fenomenelor demografice, cat in special ca efect al declinului economic. Gradul de urbanizare al Regiunilor este si el relativ diferit. Cu exceptia Regiunii Bucuresti, cele mai urbanizate regiuni sunt Regiunea Vest si Centru, care au peste 59% populatie urbana. In schimb, in partea de est a tarii (Regiunea Nord-Est) si in toata partea de sud a tarii (Regiunea Sud si Sud-Vest) predomina inca populatia rurala, acestea fiind zone cu intinse suprafete de campie, unde activitatile agricole sunt inca predominante.rn Structura populatiei pe grupe de varsta a inregistrat modificari semnificative, ca urmare a procesului lent, dar continuu, de imbatranire demografica, accentuat in ultimul deceniu ca o consecinta a scaderii natalitatii. Ca urmare, ponderea populatiei sub 15 ani in total populatie este in continua scadere (intre anii 1990-2003 reducandu-se cu 33,6%, respectiv cu circa 1.836 mii persoane), iar ponderea populatiei varstnice, de peste 65 de ani, este in continua crestere (intre 1990-2003, crescand cu 22,3%, respectiv cu circa 4.694,2 mii persoane). In aceste conditii, se inregistreaza o crestere a „presiunii” populatiei varstnice asupra populatiei adulte-potential active, implicit asupra unor importante sisteme din societate (sanatate, asistenta sociala, bugetul asigurarilor sociale), cu implicatii pentru politica economica si sociala. Proportia persoanelor de 65 de ani si peste in Romania era in 2003 de 14,2%, mai putin decat media la nivelul UE-25 de 16,3%, iar proportia tinerilor, de 17,0%, era aproximativ egala cu media UE-25 de 16,6%, ceea ce inseamna ca procesul de imbatranire demografica este mai accentuat la nivelul UE, comparativ cu Romania.rn In anul 2003, in Romania, din 100 persoane, 69 adulti sustineau economic aproximativ 31 persoane potential inactive, din care 14 varstnici si 17 tineri. Din totalul populatiei de pana la 15 ani, in 2003, 47,7% era in mediul urban, iar din totalul populatiei cu 65 ani si peste, 59,5% se inregistra in mediul rural.rn Speranta de viata la nastere desi a urmat o tendinta constant ascendenta, se mentine la valori scazute in context european, fiind de 67,42 ani pentru barbati si 74,78 ani pentru femei.rn Migratia externa a fost unul din factorii care au contribuit la scaderea numerica a populatiei, generand un sold negativ de peste 300.000 persoane. Dupa explozia fluxului migratiei externe din 1990, numarul emigrantilor a scazut treptat, in 2003 fiind de 10.673 persoane.rn Cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat sunt din categoria populatiei in varsta de munca, indeosebi tineri si familii tinere, migratia in aceasta perioada avand in cea mai mare parte motivatie economica. Totodata, este de remarcat numarul mare al persoanelor apartinand minoritatilor etnice care au parasit Romania in aceasta perioada (germani – 30% si maghiari – 11%).rn In ceea ce priveste migratia interna 3), declinul economic general al tarii, in special industrial, a determinat un tip nou de migratie: urban-rural. Daca in anul 1990 se inregistra cel mai mare flux migrator dinspre ariile rurale, catre cele urbane, ca urmare a eliminarii restrictiilor privind stabilirea resedintei in anumite orase (peste 616.000 persoane dintr-un total de 786.471 persoane antrenate in fluxurile migratorii interne in 1990, au parasit spatiile rurale pentru a se stabili in mediul urban), dupa aceasta data, s-a schimbat treptat sensul fluxului migrator al populatiei, pe masura cresterii costului vietii in mediul urban si disponibilizarilor din intreprinderile industriale. In 2003, numai 71.928 persoane si-au schimbat domiciliul din rural in urban.rn Analiza pe grupe de varsta a migratiei interne evidentiaza o mai mare mobilitate a persoanelor adulte, cu varsta cuprinsa intre 20 si 34 ani. Acestea reprezinta peste 42% din totalul persoanelor care migreaza, insa, daca se iau in considerare si copiii acestora, se constata ca peste 60% din totalul persoanelor care migreaza sunt persoane tinere.rnrn 1.2.2. Dinamica ocuparii, aspecte si evolutii structuralern Populatia activa a Romaniei s-a redus in perioada 1999-2003 cu 2,6% cu 1.651 mii persoane (de la 11.566 mii persoane la 9.915 mii persoane) 4).rn Rata de activitate a populatiei de 15 ani si peste 5) a inregistrat o evolutie descendenta intre 1999-2003, scazand de la 63,4% la 54,8%, mai accentuat in mediul rural (scadere de 14,0 puncte procentuale), fata de mediul urban (4,3 puncte procentuale). Aceasta evolutie se datoreaza diminuarii sistematice a ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca.rn Pe cele doua sexe, reducerea ratei de activitate pentru populatia masculina a fost de 10 puncte procentuale in perioada 1999-2003 (de la 70,9% la 62,5% in 2003), usor mai mica fata de scaderea inregistrata de populatia feminina de 8,8 puncte procentuale (de la 56,4% in 1999 la 47,6% in 2003).rn Intre 1999-2003, populatia ocupata a Romaniei a scazut cu 1.553 mii persoane. In anul 2003 populatia ocupata cuprindea 9.223 mii persoane (-11 mii persoane), comparativ cu anul 2002, inregistrand o atenuare a tendintei de scadere. In structura populatiei ocupate, in anul 2003, barbati detineau 54,8%, iar persoanele din mediul urban 50,5%.rn Rata de ocupare a populatiei de 15 ani si peste, s-a redus intre 1999-2003 cu 8,1 puncte procentuale (51,0% in anul 2003), pentru persoanele de sex feminin reducerile fiind mai accentuate in intervalul considerat (8,3 puncte procentuale fata de 7,8 pentru persoane de sex masculin).rn Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) era in anul 2003 de 57,8% (64,1% pentru sexul masculin si 51,5% pentru sexul feminin), comparabila cu cea a Noilor State Membre de 55,8% (61,6% pentru sexul masculin si 50,2% pentru sexul feminin), dar mai mica decat cea inregistrata pentru UE-25 de 62,9% (70,8% pentru sexul masculin si 55,0% pentru sexul feminin). Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca, in 2003, de 57,8%, situeaza Romania la o distanta de 12,2 puncte procentuale fata de obiectivul stabilit la Lisabona pentru anul 2010 – rata generala de ocupare de 70%, iar rata ocuparii femeilor de 51,5% la o distanta de 8,5 puncte procentuale fata de obiectivul Lisabona, stabilit la 60% pentru anul 2010.rn Structura ocuparii pe grupe de varsta:rn – grupa de varsta 15-24 de ani inregistreaza o scadere de 7,8 puncte procentuale in perioada 1999-2003, situandu-se la un nivel de 27,9% in anul 2003, comparativ cu Noile State Membre, 24,3%, dar mai mica decat in UE-25 (36,7%);rn – grupa de varsta 25-54 de ani inregistreaza o scadere de 5,0 puncte procentuale in perioada 1999-2003, situandu-se la un nivel de 73,1% in anul 2003, comparativ cu Noile State Membre, 72,6%, si 76,5%, in UE-25;rn – grupa de varsta 55-64 de ani inregistreaza o scadere de 11,8 puncte procentuale in perioada 1999-2003, situandu-se la un nivel de 38,1% in anul 2003, comparativ cu Noile State Membre, 31,7%, si 40,2%, in UE-25. Rata de ocupare pentru persoanele cu varste cuprinse intre 55-64 ani, in 2003, de 38,1%, situeaza Romania la o distanta de 11,9 puncte procentuale fata de obiectivul stabilit la Lisabona pentru anul 2010 – rata de ocupare de 50% pentru aceasta categorie.rn In perioada 1999-2003, structura ocuparii dupa nivelul de instruire arata o crestere a populatiei ocupate cu nivel mediu (ISCED 3 si 4) (cu 4,1 puncte procentuale) si superior (ISCED 5 si 6) (cu 1,9 puncte procentuale) si o scadere a ponderii populatiei ocupate cu nivel scazut de instruire (ISCED 1 si 2) (cu 6 puncte procentuale).rn Pe sectoare economice se observa ca, in anul 2003 lucrau in industrie si constructii 29,8% din persoanele ocupate, pondere in crestere fata de anul 1999 (27,6%). Comparativ, in Noile State Membre persoanele ocupate care lucrau in industrie si constructii, in 2003, reprezentau 31,3%, iar in UE-25, 25,5%.rn In perioada 1999-2003 ponderea populatiei ocupate in sectorul agricol s-a redus cu 6,1 puncte procentuale, de la 41,8% in 1999, la 35,7% in anul 2003, mentinandu-se totusi la un nivel foarte ridicat, fata de 12,4% in Noile State Membre, si fata de 5,2% in UE-25, la nivelul aceluiasi an.rn In sectorul serviciilor, ponderea populatiei ocupate a crescut in perioada 1999-2003 cu 3,9 puncte procentuale. Totusi, nivelul inregistrat de Romania in anul 2003 (34,5%) este mult mai redus atat fata de media Noilor State Membre (56,3%), cat si fata de UE-25 (69,2%).rn In perioada 1999-2003, sectorul ocuparii pe cont propriu (patroni, lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati) a inregistrat o crestere de 1.085 mii persoane, detinand in 2003 o pondere de 37,5% din totalul populatiei ocupate (peste 3,4 milioane persoane preponderent in agricultura, comert, turism, constructii si transport).rn Structura ocuparii pe sectoare, in special ponderea mare a populatiei ocupate in agricultura, este o rezultanta a procesului intarziat de restructurare economica, cat si modul in care a fost efectuata privatizarea terenurilor agricole, care au condus la migratia populatiei active catre zona rurala, inceputa inca din prima perioada de recesiune de la inceputul anilor ‘90, dar accentuata in cursul celei de a doua recesiuni a tranzitiei de la sfarsitul anilor ‘90, ca parte a unei „strategii de supravietuire”. Astfel s-a constituit in Romania o vasta „zona tampon” (buffer zone/social buffer area), concretizata prin aparitia unei ocupari agricole supradimensionate pentru sfarsitul secolului al XX-lea, permitand evitarea unei cresteri a ratei somajului chiar si in perioade de recesiune economica acuta.rn Ocuparea in sectorul economiei neinregistrate poate fi apreciata la circa 5 mil. persoane in 2003. Dintre acestea insa, peste 4 mil. se regasesc preponderent in subsectorul informal, respectiv in activitati cu caracter de completare si subzistenta, cu precadere in cadrul micilor ferme familiale, ce domina ca tip de exploatare agricultura romaneasca. De fapt, ocuparea agricola este dominanta in sectorul economiei neinregistrate si in subsectorul informal al acesteia.rn Pornind de la acest considerent, ocuparea in sectorul subteran al economiei neinregistrate, ce nu mai poate fi considerata ca ocupare cu caracter de subzistenta si completare, s-ar situa undeva la aproximativ 1,1-1,3 mil. persoane, la care putem adauga circa 1,2 mil. persoane din zona neagricola a subsectorului informal, sau altfel spus, cei ce nu s-ar incadra in asa-numitul subsector al „productiei gospodaresti pentru consum final propriu”.rn Astfel, excluzand ocuparea in subsectorul productiei gospodaresti pentru consum final propriu, ocuparea in economia neinregistrata s-ar situa la aprox. 2,5-2,6 mil. persoane.rn Migratia pentru munca in strainatate, dirijata si ea majoritar catre sectorul economiei neinregistrate din tarile de destinatie, a preluat o serie de fluxuri, care altfel, in conditiile unui ritm insuficient de generare de noi locuri de munca in sectorul formal, in parte cauzata si de cresterile salariului minim in ritmuri situate peste suma productivitatii muncii si inflatiei, s-ar fi canalizat catre sectorul economiei neinregistrate interne.rn Depistarea si combaterea muncii fara forme legale s-a efectuat in perioada 2000-2004, prin actiunile de control ale Inspectiei Muncii, institutie infiintata in anul 2000.rn In anul 2003, Inspectia Muncii a controlat 13,66% din total angajatori, 5,10% dintre acestia foloseau forta de munca fara a intocmi forme legale de angajare, iar 0,45% din numarul total de salariati ai angajatorilor controlati lucrau fara forme legale.rnrn 1.2.3. Dinamica si structura somajuluirn In perioada 1999-2003, numarul de someri definiti conform criteriilor BIM4) a scazut cu 98 mii persoane.rn Numarul somerilor BIM era in anul 2003 de 692 mii persoane. In perioada 1999-2003 scaderi ale numarului somerilor mai importante s-au inregistrat in mediul urban decat in mediul rural. Nivelul somajului pentru persoanele de sex masculin au inregistrat in aceeasi perioada valori mai ridicate decat ale somajului pentru persoanele de sex feminin.rn Rata somajului BIM a inregistrat in anul 2003 la nivelul tarii o valoare de 7,0% (7,5% pentru barbati si 6,4% pentru femei). Comparativ cu anul 1999 rata somajului a crescut doar cu 0,2 puncte procentuale.rn Valorile maxime ale ratei somajului nu au depasit in Romania 11-12% (1999 – rata somajului inregistrat a fost de 11,8%), fiind astfel cu pana la 10 puncte procentuale mai reduse decat valorile maxime pentru perioada de tranzitie pentru cele 10 noi State Membre, iar, in prezent situandu-se la 50% fata de media inregistrata de acestea.rn In mod normal rata somajului ar fi trebuit sa se afle pe un trend usor crescator, tinand cont de faptul ca, procesul de crestere economica se afla de abia la inceput si nu reuseste sa genereze un numar semnificativ de locuri noi de munca, iar, pe de alta parte, procesul de restructurare a continuat, inclusiv prin noi disponibilizari masive. Totusi, existenta pe de o parte a „zonei tampon” constituita din subocuparea agricola si productivitatea redusa, ocuparea in sectorul subteran al economiei neinregistrate (mult mai atractiva pe termen scurt), in conditiile in care un minim de subzistenta era asigurat, cat si migratia pentru munca in strainatate (in cea mai mare masura in cadrul sectorului subteran din tarile de destinatie), ce a fost favorizata de suprapunerea desfiintarii regimului vizelor pentru spatiul Schengen cu primul an de crestere economica, au determinat o reducere continua a ratei somajului concomitenta cu reducerea ocuparii. Practic a avut loc o crestere a ratei de inactivitate in termeni „nominali”, in timp ce in termeni reali forta de munca disponibilizata a fost absorbita practic in mare masura de catre sectorul subteran, fie intern, fie din tarile de destinatie ale migrantilor pentru munca.rn somajul a afectat in primul rand muncitorii (acestia reprezentand circa 70%), datorita declinului industrial, sector in care au avut loc disponibilizari ca urmare a procesului de restructurare.rn somajul BIM de lunga durata ramane foarte ridicat in pofida scaderii nivelului general al somajului.rn somajul BIM de lunga durata a crescut de la 3,0% in 1999, la 4,3% in 2003, comparativ, in anul 2003, la nivelul UE-25 era de 4,0%, iar in UE-15 de 3,3%. In perioada 1999-2003, somajul de lunga durata a avut un ritm de crestere mai ridicat la barbati decat la femei (de la 3,1% la 4,5% la barbati, iar la femei de la 3,0% la 4,1%). somajul de lunga durata pe medii inregistreaza o crestere atat pentru mediul urban (de la 4,9% in 1999, la 6,1% in 2003), cat si pentru mediul rural (de la 1,2% in 1999, la 2,4% in 2003).rn Incidenta somajului BIM de lunga durata 6) a inregistrat o tendinta de crestere accentuata de la 44,3% in 1999, la 61,9% in 2003, nivel ridicat comparativ cu 54,6% inregistrat in acelasi an in NSM 10, si cu 44,3% in UE-25. In schimb incidenta somajului BIM de lunga durata pe sexe este mai mare la femei decat la barbati, astfel, pentru barbati, de la 41,9% in 1999, avem un nivel inregistrat de 60,6% in 2003, fata de 53,6% in NSM 10 si 43,4% in UE-25, iar pentru femei, de la 47,8% in 1999, la 63,6% in 2003, comparativ cu 55,8% in NSM 10 si 45,4% in UE-25. Incidenta somajului BIM de lunga durata pe medii arata o incidenta mai mare in mediul urban fata de mediul rural, cu evolutie crescatoare in perioada analizata, de la 47,8% in 1999, la 64,2% in 2003 in urban, si de la 34,4% in 1999, la 56,1% in 2003 in mediul rural.rn Rata somajului BIM in randul tinerilor (15-24 ani) se mentine relativ constanta in perioada 1999-2003 (fiind de circa 3,4 ori mai mare in 2003 decat cea inregistrata pentru categoria de varsta 25 de ani si peste), de la 18,8% in 1999, la 18,5% in 2003, comparabila cu cea de 18,2% inregistrata in 2003 in UE-25, dar mai mare decat cea de 15,6% din UE-15. Rata somajului BIM in randul tinerilor pe medii este mai mare in mediul urban fata de cel rural, cu usoara tendinta de scadere in mediul urban, de la 29,2% in 1999, la 25,8% in 2003, pentru mediul rural acest indicator inregistrand o tendinta usor crescatoare, de la 10,5% in 1999, la 11,9% in 2003.rn Rata somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor inregistreaza o evolutie ascendenta, de la 11,2% in 1999, la 13,1% in 2003 (fiind de 3,6 ori mai mare in 2003 fata de categoria de varsta 25 de ani si peste), fiind usor mai ridicata pentru femei (de la 11,7% in 1999, l

Te-ar putea interesa și: