Două autorităţi ale statului, o instituţie privată şi o organizaţie nonguvernamentală. Acestea sunt cele patru locuri unde pot face reclamaţii clienţii nemulţumiţi de bănci.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului rămâne principala instituţie care poate ajuta clienţii persoane fizice în relaţia cu băncile. Cele mai frecvente reclamaţii pe care le primeşte ANPC, o bună parte finalizate prin amenzi aplicate instituţiilor de credit, vizează majorarea ilegală a dobânzilor sau a comisioanelor, închiderile de cont neoperate la timp sau promoţiile înşelătoare de tipul bonusurilor pentru depozite sau al dobânzilor iniţiale mici.
Aceasta nu este însă singura instituţie care poate interveni în conflictele bănci-clienţi. Mai există cel puţin două alte opţiuni. Prima este o instituţie a statului cu atribuţii limitate la verificarea raportărilor de date cu caracter personal. În cazul clienţilor bancari, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) poate fi sesizată asupra situaţiilor în care un client este înregistrat abuziv în baza de date a Biroului de Credit. „Autoritatea de Supraveghere poate efectua investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri sau sesizări şi poate aplica amenzi contravenţionale inclusiv în cazul raportărilor eronate către Biroul de Credit“, spune Alina Săvoiu, şeful Departamentului juridic al ANSPDCP.
De altfel, după cum a mai relatat Capital, anul trecut instituţia a aplicat, în premieră, amenzi unui număr de patru instituţii de credit locale. Autoritatea poate dispune şi ştergerea unui client din baza de date a Biroului de Credit, atunci când constată că înregistrarea a fost făcută în mod abuziv.
Acelaşi lucru îl poate face şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), cu menţiunea că poate lua o astfel de hotărâre doar în urma unei decizii judecătoreşti. Potrivit reprezentanţilor ANPC, pe parcursul anului 2009, instituţia a decis excluderea din Biroul de Credit a câtorva zeci de clienţi bancari. De asemenea, ANPC a aplicat mai multe amenzi pentru majorări ilegale de dobândă sau pentru introducerea unor comisioane care nu erau incluse în contractul de credit.
Se poate şi fără judecată
Clienţii băncilor din România au şi posibilitatea de a rezolva conflictele cu instituţiile de credit fără a apela la o instituţie a statului şi fără a mai trece prin experienţa unui proces.
Un ONG, prezent în ţara noastră de mai multă vreme, îndeplineşte funcţia de arbitru între clienţii şi furnizorii de servicii, inclusiv băncile locale. „În principiu, există două modalităţi prin care putem ajuta clienţii băncilor în conflictele pe care le au cu instituţiile de credit. Principala cale este arbitrajul – intermediem conflictele între bancă şi client. O a doua cale ar fi cea procesuală, însă la această situaţie ajungem doar dacă este vorba despre un grup de clienţi, 20-30 de persoane care au aceeaşi problemă. Altfel nu se justifică efortul financiar“, ne-au explicat reprezentanţii Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România. În 2009, organizaţia s-a ocupat de 328 de cazuri în domeniul servicilor financiare, din care a rezolvat 305, adică 93%, toate situaţiile fiind clarificate pe cale amiabilă.
Ca şi în cazul ANPC, cele mai frecvente situaţii reclamate vizează creşterea dobânzii la credite, perceperea de comisioane care nu fuseseră prevăzute în contractul iniţial sau prezenţa unor clauze contractuale abuzive, menite să permită instituţiilor financiare modificarea discrecţionară şi unilaterală a costurilor împrumutului. Practic, în această ultimă situaţie este vorba despre deja celebrele clauze prin care băncile „îşi rezervă dreptul de a modifica dobânda în funcţie de condiţiile pieţei“. Aceste clauze ar fi trebuit să dispară după apariţia, la finele anului trecut, a unei ordonanţe de guvern care transpune în legislaţia locală prevederile unei directive europene, impunând băncilor să calculeze dobânda variabilă în funcţie de parametrii accesibili publicului larg (dobânzile medii EURIBOR, ROBOR, LIBOR).
Promisiuni bancare
Acestor situaţii li se adaugă altele, care ţin mai puţin de prevederile contractuale, dar pot aduce pagube clienţilor. „Am avut şi probleme care nu ţin neapărat de contract: perioade mari de timp în tratarea reclamaţiilor, inflexibilitate în relaţia cu clienţii şi altele“, spun reprezentanţii APC.
Pe parcursul anilor 2007 şi 2008, reprezentanţii Asociaţiei Române a Băncilor au insistat asupra înfiinţării unui organism care să aibă ca sarcină medierea dintre bănci şi clienţii lor. Deşi acest proiect pare a fi amânat, el nu este exclus complet. Este vorba despre un organism de tip ombudsman, existent în state ca Marea Britanie şi prezent, într-o formă redusă, şi în cadrul unei direcţii a celei mai mari bănci din România, BCR. Potrivit reprezentanţilor băncii, o astfel de structură este activă încă din anul 2007 şi include o echipă de opt angajaţi ai BCR, care se ocupă doar de reclamaţiile clienţilor băncii.
Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal are competenţa de a investiga situaţii în care băncile au înregistrat abuziv clienţi în baza de date a Biroului de Credit
Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor este singurul organism care are capacitatea de a arbitra conflictele dintre bănci şi clienţii lor. Câteva sute de cazuri au fost rezolvate în 2009 pe cale amiabilă
Biroul de Credit primeşte mai ales cereri pentru eliberarea de istorice de credit, dar şi reclamaţii care vizează justeţea înregistrării în baza de date. Cererile le rezolvă, reclamaţiile nu are cum
Majorarea abuzivă a dobânzilor ca urmare a nerespectării în totalitate a prevederilor stipulate în contractul de credit este cea mai frecventă reclamaţie primită de ANPC
305 cazuri care implică persoane fizice nemulţumite de relaţia cu instituţiile financiare a rezolvat, în 2009, Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor, folosind exclusiv arbitrajul între bănci şi clienţii lor
