Într-o ţară unde rezistenţa la toate lucrurile ‘anglo-saxone’ se consolidează, Minitel evocă atât mândria faţă de curajul tehnologic al francezilor, cât şi regretul că Parisul nu a reuşit să profite de această reţea online comercială, lansată în 1982.

În perioada sa de vârf de la sfârşitul anilor 1990, circa 25 de milioane de persoane din Franţa foloseau cele 26.000 de servicii ale Minitel, care variau de la verificarea vremii la cumpărarea de haine şi rezervarea de bilete de tren. Creatorul său, compania France Telecom, nu a putut însă să vândă în străinătate acest sistem demodat.

‘Prin Minitel am inventat multe din tehnologiile de astăzi’, a spus Jean-Paul Maury, fostul director al proiectului Minitel în cadrul France Telecom.

‘Accesarea de către un terminal a unui serviciu localizat la capătul lumii s-a născut odată cu Minitel: prin acest lucru înţeleg internetul şi toate reţelele online’, a mai afirmat el.

Fanii se pregătesc să comemoreze dispariţia reţelei, în mod ironic – chiar pe internet. Pe reţeaua de socializare Facebook au apărut grupuri pentru a păstra vie memoria reţelei, grupuri care proclamă: ‘Spunem NU sfârşitului Minitel’.

Pentru mulţi francezi, Minitel reaminteşte de o perioadă când ţara lor – criticată deseori pentru înăbuşirea inovaţiei antreprenoriale – era în avangarda modernităţii.

Sub preşedintele socialist Francois Mitterand, Franţa anilor 1980 se afla în avangardă prin arhitectura sa modernă îndrăzneaţă, cum ar fi piramida de sticlă de lângă Muzeul Luvru din Paris, inovatorul tren de mare viteză TGV şi avionul supersonic de pasageri Concorde.

Conceput iniţial de France Telecom ca un index online pentru a economisi hârtie, Minitel a fost un terminal şters, de forma unei cutii, cu un tablou de comandă care folosea linii obişnuite de telefon pentru a transmite informaţii.

Tehnologia folosită – videotextul – nu era nouă. Marea Britanie avea deja Ceefax, SUA – NAPLPS, iar Germania pregătea Bildschirmtext.
Caracteristica sa unică era abundenţa serviciilor inspirate, accesibile prin tastarea codului 3615. Cel mai cunoscut dintre aceste servicii era ‘Minitel Rose’ sau ‘Minitel roz’, o serie de chaturi de sex care îi făceau pe unii utilizatori să ajungă să plătească facturi astronomice la telefon.

Guvernul a jucat un rol în susţinerea acestei tehnologii, finanţând distribuirea a milioane de terminale gratis. Însă, la fel ca starul francez pop Johny Hallyday – considerat în trecut ‘cel mai mare star rock de care nu a auzit nimeni’ -, Minitel nu a fost niciodată accesibil în afara ţării.

În timp ce internetul a fost standardizat în 1982, introducându-se conceptul unei reţele de calculatoare la nivel mondial, abia la mijlocul anilor 1990 au fost ridicate restricţiile pentru traficul comercial pe Minitel.

De atunci, expansiunea rapidă a serviciilor de internet a făcut ca Minitel să devină demodat, însă multă lume din Franţa foloseşte în continuare cutiile de plastic. France Telecom estimează că 670.000 de terminale sunt în continuare în circulaţie, majoritatea folosite de fermieri pentru a face schimb de informaţii despre animale şi de către medici pentru a transmite detalii despre pacienţi către serviciul naţional de sănătate.
Sursa: Agerpres