In articolul 10, alin 1, din Legea nr. 76/2002 se prevede ca angajatorii au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea fortei de munca toate locurile de munca vacante, in termen de cinci zile. La urmatorul alineat, legiuitorul impune firmelor de recrutare sa comunice lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca date privind numarul somerilor mediati si incadrati in munca. Atat angajatorii, cat si firmele de recrutare, dar si o parte dintre somerii inscrisi in baza de date a agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, considera abuzive aceste dispozitii. Foarte multi directori de resurse umane spun ca se trezesc la usa cu tot felul de someri trimisi de la agentie, care nu se potrivesc cerintelor postului, nu sunt dispusi sa lucreze sau, pur si simplu, cer o adeverinta de la intreprinderea respectiva ca nu are nevoie de ei. Directorul unei firme de recrutare spune ca a gasit un somer potrivit pentru un post din firma sa si, dupa ce l-a trimis cu actele necesare la agentie pentru a fi scos din evidentele acesteia, s-a trezit cu o adresa de repartitie in munca pentru persoana pe care singur o recrutase. „M-am revoltat! Hartia dovedea faptul ca serviciul de mediere al agentiei de ocupare a fortei de munca a facut toate activitatile necesare pentru gasirea unui om potrivit postului meu si s-a inregistrat in actele oficiale cu inca un loc de munca rezolvat pentru un somer. In realitate, functionarul acela nu a facut nimic.
Mai mult chiar! Reprezentantii firmelor de recrutare care s-au acreditat potrivit noilor norme metodologice spun ca au primit indicatii de la functionarii agentiei ca in formularul pe care trebuie sa-l completeze lunar, potrivit HG nr. 174/2002, sa treaca atat toate persoanele pe care le recruteaza, cat si toate detaliile despre firma care le angajeaza, nu numai somerii. „Ne transforma astfel in voluntari care culeg date necesare realizarii politicilor de protectie sociala asumate de minister si agentie prin Programul National pentru Ocuparea Fortei de munca, program pentru care institutiile statului au primit un fond de un milion de euro. Declaratiile sunt date sub conditia protejarii numelui, deoarece reprezentantii firmelor respective se tem ca, ulterior, agentia se va razbuna pe ei si nu le va mai reinnoi autorizatia de functionare.
Toti interlocutorii nostri, implicati intr-un fel sau altul in domeniul pietei muncii – angajatori, recrutori, directori de resurse umane – remarca, deja cu foarte mare ingrijorare pentru viitorul economiei si democratiei din Romania, ca de la an la an statul da noi legi, norme si metodologii, care, in loc sa faciliteze dezvoltarea unui mediu de afaceri permisiv, pun noi stavile in calea intreprinzatorilor. In loc sa creeze un sistem adecvat supravegherii actorilor economiei de piata, statul se acopera cu tot mai multe legi impotriva hotilor.
Unde legea nu prevede, acceptarea se subintelege
„Autoritatea nationala in materie de mediere a muncii pe piata fortei de munca este ANOFM, care ofera servicii specializate prin agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene sau a municipiului Bucuresti. O data comunicat postul vacant, urmeaza a fi mediat. Persoanele aflate in baza de date a agentiilor teritoriale, care intrunesc cerintele postului respectiv, primesc repartitii pentru acel post in vederea ocuparii lui. Legea nu prevede ca, daca pentru postul declarat vacant nu se face solicitare din partea angajatorului, agentia nu repartizeaza nici o persoana din evidentele sale. Declaratia postului vacant este o acceptare a inceperii procedurii de oferire a serviciilor de mediere, atat pentru angajatorul in cauza cat si pentru persoanele din evidenta agentiilor. In conditiile art. 113 din Legea nr. 76/2002, angajatorii care nu respecta prevederile legale privind comunicarea locurilor de munca vacante se sanctioneaza contraventional, cu amenda de la 15 la 25 de milioane de lei. In proiectul de modificare a acestei legi am prevazut expres ca furnizarea de servicii specializate pentru ocuparea fortei de munca fara acreditarea prevazuta de lege constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 50 la 80 de milioane de lei, cu interzicerea dreptului de a solicita acreditarea timp de doi ani de la data constatarii faptei.
Firma de recrutare face doar recomandari
„Eu nu sunt spionul nimanui, cu atat mai putin al unei organizatii de stat care vrea sa obtina informatii cu ajutorul meu. ANOFM ma obliga sa ignor o etica profesionala, printr-o regula introdusa de reprezentantii ei in vederea realizarii unor nevoi informationale. Nu se poate impune o legislatie care sa mearga impotriva acestui comportament profesional si eticii in afaceri, care sunt urmarea unei evolutii istorice a relatiilor economice si sociale. Potrivit contractului de confidentialitate pe care il inchei cu toti clientii mei, firme sau candidati, eu nu am voie sa fac astfel de declaratii. Exista riscul sa fiu actionat in justitie de catre client. Chiar daca acesta este somer, eu nu am voie sa comunic absolut nimanui interesul sau de a se angaja, pentru ca am semnat un contract de confidentialitate cu firma aflata in cautarea unui candidat pentru un anumit post. Rolul meu, intre candidat si firma, este numai de consultant, de sfatuitor. Eu recomand firmei, pentru un anumit post una sau mai multe persoane care ar putea fi cele mai potrivite pentru nevoile ei. Decizia apartine in totalitate angajatorului. El este cel care face recrutarea si angajarea.
ANOFM ofera firmelor servicii cu forta
„Eu nu sunt convinsa ca agentiile au capacitatea de evaluare a persoanelor care sunt in baza lor de date si nici de analiza a unor posturi care sunt declarate vacante. In formularul pe care il trimiti agentiei pentru un post vacant, nu trebuie sa completezi decat acest aspect. Daca vrei, poti sa formulezi cerinte potrivit nevoilor tale, dar acest lucru nu
trebuie sa conduca la trimiterea unui candidat din baza de date a agentiei pentru a-l recruta eu decat daca solicit expres in formularul pe care-l trimit pentru postul vacant. Sunt purtati pe drumuri degeaba oamenii, pentru ca eu pot sa fiu deja in posesia tuturor informatiilor necesare despre o anumita persoana care se potriveste nevoilor firmei mele. Ocuparea unui post nu inseamna numai umplerea unui sablon pe care eu il comunic la agentie. In plus, activitatea unei firme private se bazeaza pe eficienta maxima. Daca am un post liber, eu nu pot astepta cateva zile pana imi trimite agentia un somer. ANOFM ma obliga sa fac munca voluntara pentru statisticile lor si imi ofera servicii cu forta, trimitandu-mi candidati pe care eu nu-i solicit.
Sfatul avocatului
„Statul are dreptul ca, in domeniile de interes public sa impuna (pentru o anumita perioada) obligatii ce ar putea fi considerate restrangeri ale exercitarii drepturilor cetatenilor, daca se ignora considerentele care au stat la baza impunerii – temporare – a unor asemenea restrictii. somajul este cu siguranta o problema de interes national. De aceea, nu este nimic neobisnuit in a impune actorilor dintr-un anumit domeniu de interes general unele obligatii. Prin raportarile impuse de art. 10 din Legea nr. 76/2002 nu se incalca nici dreptul la intimitate al angajatorului sau furnizorului de servicii de recrutare, informatiile furnizate fiind usor obtenabile de la Oficiul Registrului Comertului sau de la Inspectoratul Teritorial de Munca, nefiind confidentiale. Nici dreptul de proprietate nu se poate considera atins, deoarece nu se poate spune ca simpla trimitere a datelor cuprinse in anexa 2 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 cauzeaza recrutorilor cheltuieli suplimentare, deoarece ei au deja culese respectivele informatii. Nu mi se pare intemeiata nici nemultumirea cauzata de temerea ca Inspectoratul Teritorial de Munca trimite recrutorilor la interviu persoane care nu indeplinesc cerintele impuse pentru postul vacant si ca, in felul acesta, li s-ar irosi timpul si, deci, banii. Legea nu obliga furnizorii de servicii de ocupare sa primeasca la interviu persoane care nu indeplinesc conditiile considerate necesare.
