ARSIT a transmis deja Ministerului Finanțelor Publice o scrisoare prin care atenționează asupra faptului că acest sistem, prin modul în care a fost implementat, nu respectă principiile de neutralitate şi nu aduce reduceri semnificative de costuri pentru agenţii economici. Mai mult, ARSIT a menționat în această scrisoare că, pentru a reprezenta o facilitate, sistemul trebuia să fie opțional, lăsat la libera alegere a contribuabilului și nu impus. De aceea, ARSIT a solicitat publicarea rezultatelor studiilor de impact efectuate de Guvern pentru susținerea introducerii acestei măsuri.
Pâna astăzi ARSIT nu a primit nici un răspuns, în schimb Guvernul a adoptat Normele de aplicare, iar Parlamentul, Legea de aprobare.
Astfel, ARSIT solicită abrogarea sistemului de TVA la încasare în forma în care a fost adoptat prin OG 15/2012, HG 1071/2012 şi Legea 208/2012.
Argumentele:
1.    Nu există niciun studiu de impact care să demonstreze beneficiile acestui sistem.
2.    Sistemul nu este un sistem real de TVA la încasare (întrucât dacă factura nu s-a încasat în 90 de zile, TVA tot trebuie colectat și apoi virat la stat) și nu respectă principiile de neutralitate a TVA. Astfel:

  • Pentru contribuabilii mici are loc, practic, doar o amânare cu numai 90 de zile a momentului colectării TVA la vânzări, dar şi o amânare a dreptului de deducere a TVA aferent achiziţiilor până la plată
  • Pentru contribuabilii mari are loc doar o amânare a dreptului de deducere al TVA aferentă achiziţiilor până la plată

3.    Conform Directivei 2006/112/UE privind sistemul comun de TVA se permitea ca taxa să fie colectată strict la încasare, fără impunerea perioadei de 90 de zile Articolul 66 al Directivei prevede că: “Prin derogare de la articolele 63, 64 şi 65, statele membre pot prevedea ca TVA să devină exigibilă, pentru anumite tranzacţii sau anumite categorii de persoane impozabile, la unul din următoarele momente:[…] (b) cel târziu la momentul încasării plăţii. De exemplu, în Marea Britanie, sistemul de TVA la încasare presupune colectarea taxei strict la încasarea facturii, fără impunerea perioadei de 90 de zile!
4.    Conform Directivei 2010/45/UE, care intră în vigoare la 01.01.2013, schema de amânare a dreptului de deducere trebuie să fie opţională: „Art. 167a. Statele membre pot prevedea, în cadrul unui sistem opţional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a cărei TVA devine exigibilă numai în conformitate cu articolul 66 litera (b) să fie amânat până în momentul în care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului său.”
5.    Poverile administrative suplimentare sunt mari:

  • Adaptare softuri cu costuri mari
  • Evidența facturilor de achiziții trebuie făcută pe tip de furnizor (aplică/nu aplică) și în cadrul furnizorului pe tip de operațiuni (cu TVA la încasare/fără TVA la încasare), în cadrul operațiunilor pe tip de încasare (cash/bancă).
  • Evidența facturilor de vânzări trebuie făcută pe tip de beneficiari: persoane juridice vs persoane fizice, persoane afiliate vs persoane neafiliate etc.
  • Fiecare furnizor va trebui verificat (la fiecare factură) și în Registrul persoanelor care aplică TVA la încasare. Până acum deja fiecare furnizor trebuia verificat în Registrul contribuabililor inactivi și Registrul persoanelor înregistrate in scop de TVA.
  • În cazul încasărilor în numerar prevederile sunt confuze și contradictorii. De exemplu: dacă o factură se încasează 50% în numerar și 50% prin bancă se va scrie pe ea TVA la încasare sau nu? Pentru încasările în numerar după emiterea facturilor se prevede că nu se aplică regulile normale de TVA dar nici sistemul de TVA la încasare. Și atunci ce se aplică?
  • Reguli complicate și inechitabile în cazul reducerilor acordate. Sistemul impune întâi reducerea TVA nededus și apoi a TVA dedus.
  • Reguli complicate de stabilire a datei încasării/plății în cazul achitării prin compensare, cesiune de creanțe, cecuri, bilete la ordin, plata în natură etc.

“Plata TVA-ului la încasare nu este un «cadou» al statului către contribuabili. Ceea ce plătesc unii contribuabili mai târziu primesc alți contribuabili, corespunzător, mai târziu. Această măsură induce însă o mare birocrație (implicit costuri suplimentare) în activitatea tuturor contribuabililor și o periculoasă distorsiune competitivă între companii”, a declarat Octavian Radu, membru fondator şi preşedinte ARSIT.