tot mai mult teren si in Romania. Spre deosebire de cursurile clasice, sistemul se bazeaza pe aplicatii, jocuri sau alte modalitati care faciliteaza intelegerea aspectelor care trebuie invatate. Scopul unor astfel de programe este de a crea un context asemanator celui real, de lucru, si de a stimula dezvoltarea unor abilitati intr-un timp mult mai scurt. Este o metoda de invatare rapida, extrem de placuta si care nu implica un efort deosebit din partea cursantilor. Programele reusesc sa implice total, pe parcursul catorva ore, toti cursantii. Folosind experiente structurate, create special pentru a reflecta situatiile de la locul de munca, participantii invata implicandu-se activ. Intelegerea situatiilor simulate merge apoi mai departe, prin examinarea modurilor in care ar fi putut actiona pentru a fi mai eficienti. „Experienta este un profesor puternic. In situatiile concrete de la locul de munca, poate fi extrem de costisitor sa inveti din greseli, dar in clasa, aceasta metoda de invatare este extrem de valoroasa pentru ca implica mult mai putine riscuri.” Explica Adrian Florea, directorul firmei de instruire Trend Consult. De altfel, aceasta firma s-a remarcat in ultimii ani pe piata de instruire, prin aducerea unor astfel de programe moderne de pregatire a adultilor, care sunt acum livrate cu foarte mult succes de catre specialisti romani. Programele experientiale au totusi, la randul lor, limite. Invatarea din practica trebuie asociata apoi cu elemente care tin tot de teorie. Pentru a putea aplica „invatarea” la locul de munca, trebuie sa intelegi nu numai mecanismul de functionare, ci si principiile si sistemele de integrare. Or, aceste aprofundari se fac arareori in cazul cursurilor experientiale. Instructorii spun ca este de dorit ca firma sa apeleze apoi la servicii de consultanta, pentru a putea dezvolta si implementa intr-un cadru sistemic noile deprinderi si comportamentul angajatilor. Furnizorii de consultanta, pe de alta parte, constata ca se apeleaza tot mai putin la serviciile de acest gen, clientii romani fiind atrasi mai mult de partea „distractiva” a instruirii, si mai putin de calcularea exacta a ratei de intoarcere a investitiei in pregatire si de consolidarea activitatii pe termen lung.