EXCLUSIV Mihaela Ceaușescu, despre Revoluția din 1989: Toate revoluțiile sunt pregătite cu mult timp înainte (VIDEO)
Mihaela Ceaușescu a fost invitată în podcastul ”Istoria Secretă” de pe canalul de YouTube al EVZ Capital, acolo unde a vorbit despre mai multe aspecte legate de perioada Revoluției. Jurnalistul Ionuț Cristache a întrebat-o cum s-au văzut zilele Revoluției pentru familia Ceaușescu, iar aceasta a precizat că nu se poate face abstracție totală de evenimentul istoric.
”Abstracție totală nu se poate face de evenimentul istoric, revoluția, pentru că noi l-am perceput altfel decât toată lumea. Nu a fost o surpriză, lucrurile se precipitau deja, mergeau în această direcție. În România cu șapte ani înainte avusese lor o mișcare poate nu cunoscută pentru întreaga populație, revolta generalilor în frunte cu Militaru. Am vorbit cu vărul meu Nicu după ’90 de ce nu a luat o măsură de forță împotriva acelor oameni. au fost lăsați liberi și s-au regrupat într-un fel, că mai aveau loc întâlniri la Comana. Ceva știam că o să se întâmple, nu am crezut niciodată ca va fi așa de violent. S-a discutat foarte mult ce a fost, nu mai are importanță: fie lovitură e stat sau revoluție. Și revoluțiile toate au fost pregătite cu mult timp înainte. Și cea de la 1917, despre care am învățat la școala rusă, a fost pregătită cu luni de zile înainte. Întotdeauna există exaltați și oportuniști în societate. Și în societatea comunistă au fost oameni care au crezut și oameni care nu au crezut, dar s-au adaptat.
În 1989 pe ceva minuțios și foarte bine pregătit, ca la Sergiu Nicolaescu, care nu avea niciun motiv să facă parte din evenimente, a fost copilul răsfățat al soților Ceaușescu și regizorul cu cel mai mare buget. Trebuia să pară revoluție, așa cum este ea definită, adică a maselor. Unii au venit din exaltare, alții din convingere, dar erau puțini, alții din curiozitate și alții dirijați. Într-adevăr, înainte de 89 a fost o manipulare foarte fină, o discreditate din ce în ce mai mare. Toată lumea din jurul meu știa că vine momentul acesta. Noi am fost o familie destul de numeroasă, dar nu foarte unită, și înainte de 89 dar și după. Cred că eram 16 – 18 veri de vârste diferite. Tatăl meu cu frații și surorile aveau o relație, dar la nivelul nostru mai puțin. Am simțit și am trăit momentele în mod diferit. Fiind căsătorită cu un actor stăteam foarte mult printre actori. De la ei am aflat că se întâmplă ceva la Timișoara, nu am aflat din familie, fiecare era cu familia sa. Mama până în 22 decembrie nu a crezut, ea spunea că nu a făcut nimic și nu are ce să i se întâmple. Mama cu tata au plecat când a început să se tragă, întâi la o vecină și după la o soră de-a ei, în Berceni, dar noi nu știam. Mama era singură, tata fusese în București la Congresul XIV și urma să se întoarcă imediat înainte de Crăciun. Avea o vârstă deja, 73 de ani, era obosit și dorea să revină în țară”, povestește Mihaela Ceaușescu.
Au fost făcute presiune asupra familiei Ceaușescu
În cadrul aceluiași podcast redifuzat joi, 22 decembrie, Mihaela Ceaușescu a povestit că au existat presiuni asupra familiei sale, precizând că ”în jur de 17 decembrie, fără să iau legătura cu vreun membru al familiei, am aflat de la actorul Ion Besoiu care se știa cu actorii de la Timișoara. Eu l-am sunat pe Nicu pe 17 decembrie și mi-a zis „Stai liniștită că nu e, e o nebunie”. Eu am stat acasă până pe 20 decembrie când casa unde locuiam eu a fost înconjurată de 10 bărbați care strigau „Moarte criminalului”. Asta m-a speriat pentru că stăteam pe Str. Toamnei pe colț cu Eminescu, aveam o relație foarte bună cu vecinii. Se știa că stau acolo, era greu să nu se afle. Când m-am mutat în Voluntari acum 14 ani am aflat că toți vecinii deja știau a doua zi”.
”După revoluție și când ne-am mutat ne spărgeau gardul, ne aruncau prostii în curte. Am chemat-o pe Romica Puceanu și i-am zis că niște cetățeni de-ai săi făceau ce făceau. I-am zis „Vino să cânți”. Aveam o curte, am făcut o petrecere, am chemat-o pe Romica Puceanu și am lăsat poarta deschisă. Au intrat în curte și de atunci am avut o viață extraordinară cu toți vecinii”, a mai spus aceasta.
Rromii au oferit ajutor în zilele Revoluției
Mihaela Ceaușescu a mai spus că cei care i-au oferit cu adevărat ajutor în zilele Revoluției au fost vecinii ei rromi.
”Pe 20 decembrie trebuia să plec. Veneau în jurul casei și strigau, aruncau cu pietre, eu eram cu fetele cele mari, cea mică era la bunici la Cluj. Am intrat în mașină și am plecat, am lăsat casa vraiște, dar nu am avut probleme. Am luat cu mine video, mi-am luat o haină de blană de vulpi primită cadou de la fostul soț și câteva bijuterii. Ce să iei din casă prețios la vremea aceea?
Un aspect care pe mine m-a urmărit și m-a marcat: cât de mult m-au ajutat vecinii mei de naționalitate rromă și cât de omenoși au fost. M-am dus inițial la cea mai bună prietenă a mea pe care o ajutasem și țineam la ea foarte mult. Pe 21 seara mi-a spus că deja vecinii au început să întrebe. Noapte se trăgea, era nebunie, am plecat pe străzi. M-am așezat pe o bancă în Parcul Ioanid, am dat niște telefoane la alți prieteni care mi-au spus „Ai grijă de tine, dar nu poți veni la noi”, mai povestește aceasta.
Mihaela Ceaușescu s-a refugiat la casa Voicu în timpul Revoluției
”A trecut un domn oarecare și mi-a zis „Ce faceți pe bancă acum? Nu e vreme de stat”. Am pus mâna pe telefonul public și l-am sunat pe Ion Voicu, i-am spus că sunt în parc, și acolo am stat o perioadă. Toate evenimentele le-am văzut la televizor, au fost foarte multe lucruri vesele și triste.
Eu eram asistent universitar, eu am scris biletul cu ce să spună maestrul Voicu la televizor. Eu am iubit extraordinar această familie și am respectat-o, dar nu a mai ajuns la televiziune. Conjunctura este una clară, el a spus că știe doar să cânte, nu are ce căuta la televiziune. Erau momente când aflam că restul familiei a fost arestată, că toți verișorii au fost arestați. Ion făcea „Nu îi las! Te voi apăra”. I-am spus: „Maestre, dacă vin aici la poartă eu plec, nu rămân”. Era Mădălin, prietenul meu din copilărie, mă pregătisem să vină să mă ia cu o valiză, și el mă întreba: „Ce o să faci tu la pușcărie?”.
Fata mea de 12 ani a stat două nopți arestată. Eu îi spuneam lui Mădălin că o să se liniștească lucrurile. Spuneam că mai mult de 1 an 2 ani nu au cum să îmi dea, eram asistent universitar la limba rusă, eram membru de partid din anul I la facultate. Nici înainte nici acum nu are nicio valoare faptul că erai membru de partid.
Eu mă gândeam că o să le învăț rusă pe fetele din pușcărie. După o să le povestesc în fiecare zi câte un roman, ca o poveste, eu cred că o să mă descurc. Așa mă gândeam că o să-mi petrec timpul în pușcărie. Știam sigur că nu o să stau mult, un an sau doi. Mă gândeam că trebuie să-mi găsesc să fac ceva în închisoare, că-mi fac meseria în continuare, dar într-un alt fel. Pe mine nu m-au arestat, m-am dus eu pe 3 ianuarie la facultate deși familia Voicu mi-a spus să nu.
M-am dus pentru că se termina vacanța de iarnă și pe 3 ianuarie 1990 aveam ședință de catedră. Eu am stat ascunsă toată perioada asta, am trimis un prieten de-al lui Mădălin Voicu să vadă ce e cu casa. Oamenii mei de pe stradă o păzeau. Nu știam de fiica cea mare dar între timp am aflat de ea și mă gândeam că nu știam ce o să se întâmple mai departe”, a mai spus aceasta.
Execuția unchiului și moartea tatălui ei au marcat-o la momentul respectiv
”Nu eram la familia Voicu, eram la sora mea, și am văzut execuția. Până la urmă, în relații bune a fost unchiul meu, fratele tatălui meu, dar nici măcar execuția în sine, la care mă așteptam. Iliescu, Petre Roman, Mihai Bujor Sion, căsătorit cu o actriță, care avea un frate, care era cel mai bun prieten al fostului meu soț, cam știam ce o să se întâmple. Familia Voicu avea și ea informații, știam cum o să fie. Execuția în sine am privit-o o dată, dar nu am mai putut. Nici nu mai văzusem așa ceva. M-a impresionat momentul când l-a dat jos din tab, când îi cade lui căciula. Este o scenă pe care nu pot să o privesc pentru că dincolo de tot era unchiul Nicolae, care semăna foarte mult cu bunicul, tatăl lor. Atunci mi-am dat seama că repercusiunile ar putea fi mai grave. Foarte mulți dintre verii mei erau arestați. Eu comunicam cu sora mea, când am văzut 25 decembrie, noi nu știam nimic de tata. Am aflat de la radio, „Un Ceaușescu mai puțin”, așa s-a anunțat, că a fost găsit spânzurat Marin Ceaușescu. Sora mea, mai mică cu 10 ani decât mine, a fost mult mai apropiată de tatăl meu. Tata nu a sperat în funeralii naționale, a fost înmormântat în cimitir peste tatăl prietenului nostru foarte bun. L-am înmormântat într-o noapte, fără să știe nimeni, fără cruce, cu acordul a doi gropari care nu au vrut bani. Când a murit mama am oficializat, am pus numele lor.
După 32 de ani le povestesc destul de detașată, dar atunci eram marcată. Eram conștientă că eram mama a trei fetițe care mă aveau doar pe mine, mi-am dat seama că dacă nu m-au arestat, nu m-au împușcat, viața trebuie să continue. În cele mai grave momente, în loc să cad, mă întăresc. Eșecul mă face să caut soluții și să le depășesc.
Acesta a fost scenariu. Crimă și după democrația originală. Totul a fost aranjat, noi știam că va veni Iliescu după. Noi în cercul familial, de prieteni și cunoștințe, ceva se știa”.
Starea de ură a fost menținută
”Relația dintre Nicu și părinții lui a fost foarte tensionată, nu s-a pus niciodată problema despre moștenirea lui Nicolae pentru Nicu. Taică-miu spunea că e o prostie asta, nu se va întâmpla niciodată. Eu nu știu ce gândeau ei, familia nu gândea cine rămâne în locul președintelui Ceaușescu. ce ne privea pe noi ce se va întâmpla după? Nu eram în monarhie că va veni Nicu, să se gândească la asta lumea. Toate acestea au fost foarte bine titluite și au menținut starea de ură”.
Cum își imagina viața după moartea lui Ceaușescu?
”Mă gândeam cum o să fie viața noastră când se vor retrage (soții Ceaușescu). Mama nu îi simpatiza foarte tare. Totul era foarte frumos, oficial. Eu mă gândeam că o să se retragă până să moară sau va muri și va veni altcineva în locul lui (Nicolae Ceaușescu n.r.). Frații din familie se întâlneau și mai ziceau de unul de altul, dar niciunul nu vorbea de Iliescu, care era opoziția. Nu știu dacă aveau informații sau astea erau gusturile tatălui meu cu frații lui, se gândeau la cine ar urma din generația mai tânără.
m-am gândit că lucrurile nu o să se schimbe dar o să-mi pierd foarte mulți prieteni. Funcție nu aveam, vilă pe Primăverii nu aveam, făcusem trei copii. Am început să-mi pun problema și am și zis: am marele avantaj că verii mei erau foarte bine, și eu eram foarte bine și fericită, dar nu eram într-o postură ca să pățesc ceva. Astea erau gândurile mele, nu mi-am pierdut toți prietenii.
A urmat o lungă perioadă când am fost anchetați, și eu. Noi toți mergem o dată, de două ori pe săptămână la procuratura militară, și stăteam la discuții. Întrebarea era: unde sunt banii?”, spunea Mihaela Ceaușescu.
