Călin Georgescu și soția sa, Cristela Georgescu, nu au stat deoparte, ci s-au alăturat voluntarilor și localnicilor în efortul de curățare a caselor afectate de inundații. Călin Georgescu a pus mâna pe lopată și a scos mâlul din locuințele distruse.
Soția sa, Cristela Georgescu, a venit cu alimente, apă, saci de dormit și ulei, dar și cu o vorbă bună și multe îmbrățișări. Oamenii din zonele sinistrate i-au primit cu emoție, pentru că, după cum spune Cristela, durerea lor nu vine doar din pierderi materiale, ci din sentimentul că sunt ignorați.
Cristela Georgescu: „Nu am văzut disperare, oamenii au nădejde”
Cristela a remarcat că, în ciuda suferinței, localnicii dau dovadă de tărie morală. Ea a descris cu emoție întâlnirea cu o învățătoare care citește la candelă, în lipsa curentului electric, dar care nu se plânge, ci continuă să spere. Multe familii dorm pe jos, fără condiții minime, dar păstrează demnitatea și credința.
„Ne-am îmbrățișat ca și cum eram rude. Suntem copiii aceluiași Tată ceresc. Am plâns unii în brațele altora”, a mărturisit ea.
Cristela Georgescu a făcut un apel public către oamenii de bine din toată țara. I-a îndemnat să meargă în Bucovina și să dea o mână de ajutor, subliniind că bucuria de a dărui este mai profundă și mai durabilă decât cea de a primi.
Ea a vorbit despre nevoia de smerenie și implicare autentică, făcând o paralelă emoționantă: „Cum ar fi dacă Dumnezeu, când suntem bolnavi, ar spune că nu ne ajută pentru că avem doctori la dispoziție?”
Potrivit acesteia, oricine ajută în aceste momente va simți o bucurie „dumnezeiască, veșnică”, diferită de orice recompensă materială.
Îndemn la acțiune și unitate
Cristela Georgescu a comparat efortul de a aduce speranță cu imaginea cuiva care încearcă să irige un deșert cu o simplă cană, dar a subliniat că și cel mai mic gest poate conta enorm pentru cei aflați în suferință.
Copiii din comunitățile afectate i-au spus să fie puternică, dovedind o maturitate emoțională copleșitoare în mijlocul dezastrului.
„Nu poate fi cuantificat în cuvinte, cifre. Aici este foarte multă durere. Nu am văzut disperare, oamenii au nădejde, se comportă ca niște creștini adevărați, au demnitate, însă au multă durere. Și această durere nu vine din ce au pierdut, ci din felul în care sunt ignorați. Dar ei au avut ocazia să observe că sunt iubiți prin confrații lor.
Le-am adus apă, am rugat să se aducă saci de dormit, pentru că am fost în câteva case și oamenii dorm pe jos, alimente, ulei. Au nevoie mulți de ulei pentru că nu au lumină de o săptămână! Am stat de vorbă cu o doamnă învățătoare care citește la candelă. Au apreciat foarte mult că cineva a venit la ei și nu a fost pe grabă.
Am stat de vorbă cu ei, ne-am îmbrățișat ca și cum eram rude, suntem copiii aceluiași Tată ceresc. Am plâns unii în brațele altora, trebuie să fii și tare, detașat, pentru că e treabă multă de făcut.
Copiii ne spuneau să fim tari. M-am simțit ca o persoană care are o cană și trebuie să irige un deșert. A fost una dintre acele zile în care mi-as fi dorit să mă pot multiplica.
Puțină smerenie nu strică. Cum ar fi ca atunci când suntem bolnavi, Dumnezeu ar zice: dar eu de ce să te ajut, că tu ți-ai distrus sănătatea și ai și doctor la dispoziție. E un gest firesc al unui creștin care înțelege că toți suntem unul. Toți adulții care dau o mână de ajutor o să plece foarte bogați de aici. Pentru că bucuria, atunci când primești ceva, e temporară. Dar atunci când dăruiești primești o bucurie dumnezeiască, veșnică.
Bucuria nu înseamnă să nu ai griji sau nedreptăți, ci să le ai pe toate astea și în mijlocul lor să știi cine e cu tine”, a declarat Cristela Georgescu la România TV.
