Lumea Justitiei a obtinut in exclusivitate cele doua cereri depuse de Liviu Dragnea, prin avocatii Flavia Teodosiu si Corneliu-Liviu Popescu, la Inalta Curte si Tribunalul Bucuresti, in care se demonstreaza de ce mentinerea in stare de detentie a fostului lider PSD dupa data de 10 octombrie 2019 – data la care a fost publicata in Monitorul Oficial, partea I nr. 825 Decizia CCR nr. 417/2019 – este ilegala si de ce trebuie dispusa de indata eliberarea sa din Penitenciarul Rahova. Cele doua cereri inregistrate luni, 6 ianuarie 2020, la Inalta Curte, respectiv Tribunalul Bucuresti sunt intemeiate pe prevederile din Codul de procedura penala si pe Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Ce dorește Liviu Dragnea

Liviu Dragnea solicita instantei sa constate impiedicarea la executarea pedepsei principale cu inchisoarea, de 3 ani si 6 luni, incepand cu data de 10.10.2019 si sa dispuna punerea sa de indata in libertate. In acest sens, avocatii lui Liviu Dragnea arata ca prin contestatia la executare nu se critica temeinicia ori legalitatea deciziei de condamnare pronuntata de Completul de 5 judecatori al ICCJ, aceasta procedura nereprezentand o cale extraordinara de atac, insa subliniaza ca Decizia CCR nr. 417/2019 nu impedica punerea in discutie a continuarii starii de privare de libertate.

Dragnea invoca in contestatia la executare de la Inalta Curte art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C.pr.pen.: „Contestatia impotriva executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri: […] cand se iveste […] vreo impiedicare la executare”.

De retinut este faptul ca cererea formulata in prezent de Dragnea nu constituie in vreun fel vreo cale de atac, ci „urmareste exclusiv incetarea starii de detentie a contestatorului, ca urmare a unei impiedicari la executare, deci punerea sa in libertate”:

„Prin urmare, prin prezenta contestatie la executare contestatorul nu critica in vreun fel nici temeinicia, nici legalitatea (substantiala sau procedurala) sentintei penale de condamnare devenite definitive. (…)

Prezenta contestatie la executare urmareste exclusiv incetarea starii de detentie a contestatorului, ca urmare a unei impiedicari la executare, deci punerea sa in libertate.

Ea nu vizeaza deci sub nicio forma incetarea existentei juridice (prin desfiintare, anulare, modificare etc.) sau pierderea autoritatii de lucru judecat a sentintei penale de condamnare devenite definitive.

Din acest motiv, statuarile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 417 din 03.07.2019 2019, in sensul ca respectiva decizie nu aduce atingere autoritatii de lucru judecat a hotararilor judecatoresti penale devenite definitive inainte de pronuntarea ei, pentru ca nu pot fi utilizate cai extraordinare de atac, nu prezinta relevanta in solutionarea prezentei contestatii la executare.

Contestatorul nu isi propune prin prezenta contestatie la executare sa contrazica statuarea Curtii Constitutionale, in sensul ca respectiva decizie nu justifica utilizarea vreunei cai extraordinare de atac impotriva hotararilor judecatoresti penale devenite definitive inainte de pronuntarea ei, tocmai pentru ca el, contestatorul, prin prezenta contestatie la executare, nu utilizeaza vreo cale de atac (nici ordinara, nici extraordinara), nu pune in discutie autoritatea de lucru judecat, nu cere desfiintarea, anularea etc. hotararii penale definitive. Decizia Curtii Constitutionale nu permite utilizarea cailor extraordinare de atac impotriva hotararilor judecatoresti penale devenite definitive inainte de pronuntarea ei, dar ea nu interzice in vreun fel punerea in discutie, pe baza deciziei Curtii Constitutionale, continuarea starii de privare de libertate decurgand din hotararea penala definitiva de condamnare”.


Te-ar putea interesa și: