consecintele economice ale celui mai mare dezastru din istoria recenta si va da sperante unor natiuni traumatizate. Care este insa amploarea efectelor valului care a maturat coastele a nu mai putin de sase tari asiatice? Din punctul de vedere al societatilor de asigurari, nota de plata ar putea ajunge la zece miliarde de euro, aproape jumatate din valoarea pagubelor provocate Floridei de uraganele de anul trecut. Conform primelor estimari, turismul a fost in prima linie a pierderilor. Cea mai afectata tara pare a fi Thailanda, care obtine circa 6% din PIB din turism (fata de 2,1% in Indonezia si 0,7% in India), desi a suferit relativ putine pierderi umane, daca ne uitam la ce s-a intamplat in India, Sri Lanka si, mai ales, in Indonezia. Thailanda nu va inregistra o crestere economica in primul trimestru al acestui an, estimeaza analistii. Cele mai importante puncte turistice din India si Indonezia nu au fost lovite de tsunami, fapt care le garanteaza venituri stabile. Potrivit analistilor, pierderile suferite de sectoarele piscicol si turistic din Sri Lanka vor diminua cresterea economica cu un procent.In toata regiunea insa, fabricile, exploatarile miniere si infrastrucura de afaceri (porturi, drumuri, telecomunicatii) nu a fost semnificativ afectata. Indonezia spera sa atinga tinta de 5,5% de crestere economica in 2005. Cresterea economica indiana, desi in declin, va fi afectata mai putin de consecintele valului ucigas, ci mai mult de cererea globala de servicii, domeniu de excelenta pentru firmele de pe subcontinent.Optimismul moderat referitor la viitorul regiunii s-ar risipi peste noapte insa daca in regiune vor izbucni epidemii provocate de corpurile in putrefactie, imprastiate prin zone izolate. Cheltuielile guvernelor din zona ar creste brusc, iar investitorii si-ar pierde increderea intr-o redresare economica rapida. Tragedia ce a lovit Asia de Sud a relevat si alte aspecte ale timpurilor noastre. Acoperirea mediatica a transformat un eveniment regional intr-unul global, declansand un adevarat val de compasiune si, ca efect imediat, de ajutorare. Pana acum s-au strans peste patru miliarde de dolari in ajutoare destinate sinistratilor. O adevarata frenezie a donatiilor a cuprins tarile dezvoltate, in special pe cele din Europa, ai caror cetateni se gaseau in zona afectata de tsunami. Deja tarile dezvoltate intentioneaza sa reduca sau sa stearga datoriile pe care tarile din regiune le au fata de FMI si alte institutii internationale. ONU desfasoara cea mai mare operatiune de ajutorare din istoria sa, organizatiile neguvernamentale actioneaza pe zone extinse, in colaborare cu armatele tarilor din regiune. La acest efort se adauga sprijinul logistic al armatei americane, care desfasoara a treia misiune ca importanta, dupa cele din Irak si Afganistan. Aceste eforturi sunt umbrite de aprecierile potrivit carora un sistem de avertizare a producerii valurilor uriase, similar celui din Pacific, ar fi redus cu mult numarul victimelor. Cum un astfel de sistem poate detecta si exploziile nucleare clandestine, este de la sine inteles de ce multe state din regiune nu au fost foarte entuziaste in a participa la un astfel de proiect. Sa ne gandim doar la cursa nucleara dintre India si Pakistan sau la eforturile Iranului de a obtine o „jucarie” atomica…Prima catastrofa naturala cu adevarat globala nu a afectat fundamental economia Asiei sau a restului lumii. Propunerea de infiintare a unei agentii mondiale de ajutorare a populatiei afectate de astfel de dezastre reprezinta un mare pas inainte pentru omenire. Dovedeste ca si solidaritatea nu cunoaste granite, nu doar interesul economic.