Coniacul se luptă de ceva vreme cu prejudecata că este o licoare prea pretențioasă, care merită savurată doar în cunoșțință de cauză și nu poate fi accesibilă decât inițiaților. Cunoscut multă vreme ca „băutură a regilor“, el este într-adevăr o băutură foarte rafinată, creată printr-un proces destul de elaborat care necesită timp și multă măiestrie. Însă această realitate nu ar trebui să ne împiedice să-l apreciem la o scară cât mai largă. O necesitate care a devenit evidentă și pentru cei mai exclusiviști producători din Franța care caută în ultima vreme soluții de promovare a celebrei licori și în rândul consumatorilor mai tineri.

Știu că fanii puristi ai acestei băuturi își dau acum ochii peste cap, însă da, coniacul nu e o băutura servită exclusiv „la ocazii“ în pahare pântecoase, eventual în compania unei țigări de foi. Este o licoare extrem de gustoasă care își poate găsi locul și într-un cocktail, spre deliciul celor care nu l-ar prefera, de pildă, băut simplu.

Scurtă istorie

Coniacul este tehnic un brandy, un distilat de vin inventat, se pare, de marinarii olandezi. Aceștia distilau vinul pentru a-l transporta din Franța către țările nordice. În acest fel „vinul“ ajungea la destinație în cantități mai mari și nu se acrea pe drum. Producătorii au perfecționat în timp metoda olandeză inventând dubla distilare sau învechirea în butoaie de stejar.

Începând cu 1909, pot fi denumite coniac doar băuturile care au fost distilate din strugurii recoltați în regiunea care poartă acest nume. Cele mai cunoscute zone din această regiune sunt: Grand Champagne, unde este făcut cel mai bun coniac, cu un buchet floral deosebit, Petite Champagne, Borderiers, unde se face un coniac delicat, cu aromă de violete, Fins Bois, unde coniacul se maturizează repede și are o aromă de struguri proaspăt presați, Bons Bois și Bois Ordinaires.

După ce a fost distilat, coniacul trebuie învechit, iar acest proces trebuie să dureze minimum doi ani. Însă specialiștii spun că un coniac bun poate ajunge la apogeu doar după 50-60 de ani. Când coniacul a atins vârsta dorită de distilator e mutat în damigene de sticlă, oprindu-se astfel învechirea. Apoi este combinat în diverse cupaje înainte de a ajunge în sticle și vândut. Totuși, producătorii nu trec nici un an pe etichete, deoarece în sticle sunt amestecate licori de vârste și origini diferite.

În mod tradițional, coniacul se bea într-un pahar burtos cu gura strâmtă (paharul tulipe). Torni în el două degete de coniac și-l încălzești în palme 10 minute. Apoi, după ce vaporii de alcool s-au rarefiat, îl poți mirosi și gusta cu sorbituri mici. Ca să te poți bucura din plin de buchetul său de arome, licoarea trebuie sorbită cu vârful limbii, plimbată pe cerul gurii și abia după aceea poate fi înghițită. 

Clasificări pentru brandy-uri franțuzești

Armagnac
VS = min. 2 ani în butoaie
VSOP = min. 5 ani în butoaie
XO = min. 6 ani în butoaie
Hors d’Age = min. 10 ani
în butoaie
Vintage = toți strugurii folosiți
trebuie să fie din recolta
menționată pe etichetă.

Calvados
(brandy făcut din mere)
Fine/ Three Stars =
2 ani în butoaie
Vieux/ Reserve = 3 ani în butoaie
VO/VSOP/ Vieille Reserve = 4 ani
XO/Napoleon/ Extra/
Hors d’Age/
Age Inconu = min. 6 ani.

Coniac
VS = 2 ani
VSOP = 4 ani
XO/ Hors d’Age/ Napoleon/
Extra = min. 6 ani
Vintage = toți strugurii folosiți
trebuie să fie din recolta
menționată pe etichetă.

 

Autor: DRAGOȘ VĂRȘĂNDAN

Vinuri bune și băuturi fine, sfaturi utile și rețete de cocktailuri puteți găsi pe www. theliquorstore.ro. Căutați-ne și pe pagina noastră de facebook: Theliquorstore.