Alexandru Ghica a renunțat la tron după ce a cunoscut-o pe contesa Suchteln din Rusia
Contesa Suchteln din Rusia a fost responsabilă pentru abdicarea lui Grigore Alexandru Ghica. Domnitorul a condus Țara Românească în perioadele 1849–1853 și 1854–1856.
Cunoscut pentru prosperitatea sa și farmecul său asupra femeilor, Ghica a avut trei soții: Elencu Sturdza, Ana Catargi și Eufrosina Leroy, o franțuzoaică. Totuși, a renunțat la tron din dragoste pentru o contesă rusă, marcând o perioadă interesantă în istoria sa.
Alexandru Ghica a devenit domnitor al Țării Românești în primăvara anului 1834. Fiind un domnitor apreciat de femei, au circulat diverse zvonuri despre aventurile amoroase ale lui Alexandru Ghica.
Existau zvonuri neconfirmate conform cărora, înainte de a urca pe tron, Alexandru Ghica ar fi avut o relație considerată neortodoxă cu nepoata sa, Cleopatra Ghica, fiica fratelui său. Se spunea că din această relație ar fi rezultat chiar un copil numit Zinca. Este important de menționat că aceste afirmații erau nefondate și neconfirmate oficial.
Cu toate acestea, se spune că inima lui Alexandru Ghica ar fi fost cucerită cu adevărat de o contesă din Rusia pe nume Suchteln. În acea perioadă, Țara Românească și Moldova erau sub ocupație rusească.
Nominalizarea s-ar fi produs în timpul unei petreceri organizate de guvernatorul rus Pavel Kiseleff. Se spune că, în timpul petrecerii, rusoaica ar fi dansat toată noaptea cu domnitorul. După aceasta, s-ar fi desfășurat o aventură pasională în camera domnitorului, iar contesa i-ar fi lăsat drept amintire un pantof.
Istoricul Anton Caragea oferă mai multe informații despre relația dintre domnitor și contesă
Potrivit lui Anton Caragea, contesa era deja căsătorită în Rusia. Cu toate acestea, el era foarte hotărât să se căsătorească cu aceasta.
„Lunile treceau şi contesa rămânea în preajma domnitorului care se decisese să facă gestul mult aşteptat: o cerere în căsătorie şi, prin intermediul consulului rus la Bucureşti, solicită şi aprobarea ţarului Nicolae I.
În acel moment, contesa îi adusese la cunoştinţă un mic amănunt: era deja căsătorită în Rusia. Alexandru Ghica nu se lasă impresionat de descoperire şi continuă să insiste în planul său.
Mariajul cu contesa Suchteln nu avea decât avantaje pentru el şi ţară: contesa era rudă cu ţarul Nicolae I şi ar fi adus simpatia şi sprijinul rusesc pentru Ţara Românească. Ţarul Nicolae I a aprobat ideea căsătoriei care îl transforma pe Alexandru Ghica într-un prieten şi un aliat al Rusiei“, arată istoricul Anton Caragea, în lucrarea „Pagini de istorie ascunsă“.
Intervenția mamei contesei, prinţesa Naruşkin
Cu toate planurile și speranțele domnitorului, lucrurile nu s-au desfășurat așa cum și-ar fi dorit. În momentul în care totul părea în regulă, mama contesei, prințesa Narușkin, a intervenit în relația lor. Ea a avut rezerve față de divorț, considerând că acesta ar putea aduce un păcat semnificativ și ar afecta reputația fiicei sale.
Astfel, mama contesei, prințesa Narușkin, a intervenit cu disperare în fața țarului, implorându-l să interzică divorțul. În cele din urmă, domnitorul a cedat rugăminților ei. În această hotărâre a avut un rol semnificativ și Cleopatra Ghica, acum Trubețkoi, după ce se căsătorise cu prințul Serghei Trubețkoi, nepotul țarului Nicolae I.
Contesa a fugit din Rusia și s-a refugiat în București, însă în ochii societății a fost văzută doar ca o amantă.
Anton Caragea povestește că, după acea perioadă, liniștea în viața lui Alexandru Ghica a dispărut. Starea sa de sănătate s-a deteriorat, și, în cele din urmă, sub pretextul că se îndreaptă către un tratament, a abdicat de la tron pentru o perioadă de trei luni. Sub pseudonimul domnul Alexander Sanders, el a fugit la Milano, unde s-a reîntâlnit cu iubita sa. La revenirea sa, Alexandru nu mai era în stare să se ocupe de treburile statului.
„Din acel moment, Alexandru Ghica nu mai avea linişte, se îmbolnăveşte şi, în sfârşit, sub pretextul că pleacă la tratament, îşi părăsi tronul pentru trei luni şi, sub numele de domnul Alexander Sanders, fugi la Milano, unde se întâlni cu iubirea sa. Când se întoarse, Alexandru nu mai era bun de nimic: îndrăgostit şi trist, renunţă la proiectele sale de reformă, la lupta care, altădată,îi provoca atâta plăcere“, menţionează Anton Caragea.
Înfricoșați de situația precară a țării și de absența reacției din partea domnitorului, liderii politici au expediat rapoarte către Rusia și Turcia, țări care aveau autoritatea de a-l destitui pe voievod. În toamna anului 1842, o comisie compusă din reprezentanți ai celor două puteri a sosit în țară și a deliberat asupra demiterii lui Alexandru Ghica.
Comisia a fost coruptă de adversarii politici cu o sumă de 75.000 de galbeni, conform relatărilor istoricului Anton Caragea. Cu toate că populația își exprima susținerea față de domnitor, acesta a decis să-și urmeze inima și să părăsească România. A ajuns în Italia, unde a trăit alături de contesă până la sfârșitul vieții, în anul 1862, potrivit historia.ro.
