Patriarhul Daniel, profund afectat de moartea academicianului Răzvan Theodorescu
La doar câteva ore distanță după ce s-a aflat că academicianul Răzvan Theodorescu s-a stins din viață, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), și-a exprimat regretele față de nefericitul incident întrucât Răzvan Theodorescu a fost unul dintre oamenii de cultură din țara noastră „care a înțeles profund rolul Bisericii în societate”.
Acesta a mărturisit că a primit cu foarte multă tristețe vestea decesului academicianului Răzvan Theodorescu, „ilustru istoric de artă, profesor universitar, scriitor și vicepreşedinte al Academiei Române”.
„Autor a numeroase volume de specialitate, multe dedicate unor mănăstiri și biserici românești de patrimoniu, a peste 600 sute de articole și studii valoroase publicate în reviste din țară și străinătate, venerabilul academician Răzvan Theodorescu rămâne autorul unei opere compuse din cărți și studii fundamentale pentru istoria, arta românească și europeană.
Ca ministru al Culturii (2000 – 2004) și vicepreședinte al Academiei Române (2018-2023), domnul Răzvan Theodorescu a desfăşurat o prolifică activitate în slujba promovării culturii naţionale, fiind el însuşi unul dintre străluciții ei reprezentanţi, una dintre personalitățile care au inspirat și călăuzit mulți istorici, cercetători, profesori și studenți.
Anvergura culturală a distinsului academician a cuprins generos și fidel spiritului ortodox istoria românească și europeană în expresiile lor artistice cele mai înalte, multe dintre lucrările sale fiind dedicate acestui rafinat domeniu.
Domnia sa a fost unul dintre marii oameni de cultură ai României care a înțeles profund rolul Bisericii în societate și care a tradus prin fapte concrete, ca ministru al Culturii, și ca vicepreședinte al Academiei, legătura firească și indisolubilă dintre stat și Biserică, dintre cultură și credință, dintre Academia Română și Patriarhia Română”, a transmis, marți, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Potrivit spuselor sale, pasiunea cu care a urmărit și coordonat proiecte importante în sfera universitară și academică, slujirea înalt pedagogică a valorilor culturale ale poporului român, l-au transformat pe eruditul istoric Răzvan Theodorescu într-unul dintre cele mai înalte repere intelectuale românești atât înainte, cât și după 1990.
„Cu profunde sentimente de compasiune pentru membrii familiei, pentru prietenii și colegii din Academia Română, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este Învierea şi Viața (cf. Ioan 11, 25), să odihnească sufletul academicianului Răzvan Theodorescu împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi”, a adăugat Preafericitul Părinte Daniel.
Academicianul Răzvan Theodorescu s-a stins din viaţă în urmă cu scurt timp
Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, s-a stins luni, 6 februarie, în urma unei suferințe de trei luni. Ar fi împlinit în luna mai 84 de ani. Amintim că regretatul academician a fost doctor în istorie, profesor universitar și membru al Academiei Române din 1997.
De asemenea, acesta a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate; Mănăstirea Dragomirna (1965), Mănăstirea Bistrița (1966), Biserica Stavropoleos (1967), Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974), Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976), Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979), Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979), Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980), Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992), Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992),Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994), Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995), Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999), Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999).
A fost director general al Televiziunii Române (1990-1992) și ministru al Culturii în Guvernul Adrian Nastase (2000-2004).
