Armistiţiul încheiat la la 12 septembrie 1944 la Moscova între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii) pe de o parte a scurtat războiul cu câteva luni, salvând de la moarte sute de mii de soldaţi, însă, pe de altă parte, a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, situaţie care a durat până în anul 1958, timp în care sovieticii au asigurat instaurarea comunismului, scrie larics.ro

Trupele ruseşti se aflau cantonate în nordul Moldovei în august 1944. De aici, Armata Roşie a început ofensiva militară contra trupelor germane şi a aliaţilor lor. În întreaga ţară au avut loc valuri mari de arestări ale militarilor români, care au fost luaţi prizonieri. În acelaşi timp, trupele ruseşti au continuat să urmărească trupele germane care se retrăgeau spre Bulgaria, prin Dobrogea. Ruşii au preluat toate obiectivele strategice din România: porturile, zone industriale, instalaţii petroliere. Sovieticii s-au retras din ţară în 1958.

Dezinformarea distribuită prin textul publicat de Ambasada Rusiei pune accent pe presupusa campanie de denigrare dusă de presa occidentală și cea românească pentru a-i denigra pe ostașii Armatei Roșii „care au eliberat de fascism țările Europei de Est și Europei Centrale” și că atrocitățile săvârșite de soldații sovietici în România ar fi un mit.

Nu știm la ce campanie negativă s-a referit Ambasada, din moment ce principalele teme ale presei din România țineau de vacanțele românilor de Revelion, cât au cheltuit pentru mesele de sărbători, tradiții de iarnă etc. Nimic despre ostașii sovietici sau despre al Doilea Război Mondial.

În schimb, trebuie să ajungi la culmile cinismului dacă îți permiți să cataloghezi crimele Armatei Roșii pe teritoriul României (inclusiv a Basarabiei și Bucovinei de Nord) drept „mituri”. De altfel, doar arhivele județului Hunedoara prezintă numeroase cazuri de tragedii provocate de Armata Roșie care au tranzitat județul în toamna anului 1944 și în 1945, toate documentate sub formă de rechizitorii. Dar diplomații ruși n-au catadicsit să mai întrebe de istorici. Propaganda n-are nevoie de date factuale, ci de emoții.

 

Drept argument împotriva „propagandei” duse de „ostilii critici anti-sovietici și anti-ruși” ne este prezentat un ordin emis de „comandantul suprem” I.V. Stalin, dar fără a ne specifica data exactă sau numărul acestui ordin:

„Ofițerii și ostași ai Armatei Roșii! Ne îndreptăm spre țara inamicului. Fiecare trebuie să-și păstreze stăpânirea de sine, fiecare trebuie să fie curajos… Populația rămasă în zonele cucerite, indiferent dacă este vorba de germani, cehi sau polonezi, nu trebuie să fie supusă abuzului. Vinovații vor fi pedepsiți în conformitate cu legea marțială. În teritoriul cucerit, relațiile sexuale cu sexul feminin nu sunt permise. Cei vinovați de violență și de viol vor fi împușcați”.

Textul nu este semnat, iar veridicitatea „ordinului” emis de liderul sovietic este discutabilă. Niciun istoric nu fusese citat pentru a confirma sau infirma existența documentului.

Am căutat apoi, cu ajutorul moatoarelor de căutare, sursa decretului emis de Stalin după cuvintele-cheie în limba rusă: [противника, насилию, половые связи, будут расстреляны] și am descoperit o serie de surse pseudo-istorice publicate pe site-uri, forumuri și bloguri marginale, cum ar fi: Sovetnik.com, Russkaya semerka, Rambler, Ru-an.info etc. Povestea cu celebrul ordin al lui Stalin din ianuarie 1945 pornește de la un „editorial de opinie” al istoricului Elena Sineavkaya, cercetătoare a Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Rusiei,  cu titlul „Armata Roșie în Europa anului 1945” publicat în nr. 2 din 4 mai 2012 al revistei de istorie „Obozrevatly-Observer” (site inactiv), dar fără a oferi vreo sursă despre ordinul lui Stalin către soldații sovietici.

Ulterior, textul pseudo-istoric despre „bravul soldat sovietic” este reprodus pe mai multe canale marginale, ajungând și în presa controlată de stat, unde falsa narațiune este preluată și diseminată de diverși editorialiști, cum ar fi textul editorialistului Sitnikov publicat pe Svobodnaya Pressa cu titlul «За насилие виновные будут расстреляны»…   [„Pentru violuri vinovații vor fi executați…” – rom.] în ianuarie 2013.

Mistificarea „crimelor Armatei Roșii” este reluată mai târziu în februarie 2017 pe site-ul „Russkaya Semerka” sub titlul „De ce ostașii sovietici au fost acuzați de violuri comise asupra a 2 milioane de nemțoaice” și preluat pe 20 august 2017 de „Rambler”. De data aceatsa ordinul comandantului suprem Stalin din 19 ianuarie 1945 are și numărul de înregistrare 229.

Te-ar putea interesa și: