„O criza cum n-a mai fost” este descrierea care se face tot mai insistent in ultima vreme actualei situatii de pe pietele economico-financiare internationale.

In paranteza fie spus, exista banuiala ca s-a acreditat aceasta formula pentru a se masca incompetenta celor aflati la butoane, care pur si simplu au stins focul cu gaz, in unele situatii.

Statele Unite, Marea Britanie, Germania au cheltuit cateva mii de miliarde de dolari de la declansarea crizei iar rezultatele obtinute se pot sintetiza astfel: zero absolut care, in termenii fizicii, este o temperatura cu mult sub zero, mai exact cu peste 200 de grade Celsius sub zero.

Paralela nu este deloc fortata, pentru ca aceste mii si mii de miliarde de dolari nu doar ca nu au atenuat criza, ci chiar au amplificat-o turnand, cum spuneam, gaz peste foc.

Un exemplu relevant: Citigroup a primit in octombrie 2008 sprijin direct de 20 mld. dolari plus alte garantii. Rezultatul Citigroup pe trimestrul IV 2008: pierderi de opt miliarde de dolari. Si acesta nu este singurul exemplu in care banii pur si simplu s-au aruncat pe fereastra, bani care ar fi putut crea locuri de munca, bani care ar fi putut fi utilizati mult mai eficient.

De asemenea, sunt de notorietate cazurile in care, dupa primirea unor ajutoare substantiale din partea statului, echivalente cu PIB-ul unor tari mai mici, sefii bancilor in cauza au pus-o de-un chiolhan cu unii dintre colaboratorii mai apropiati.

In plus, au fost situatii in care s-au incasat bonusuri substantiale de catre sefii unor banci salvate de stat si care aveau pierderi imense.
Merrill Lynch, de exemplu, a acordat angajatilor, in decembrie, bonusuri in valoare totala de patru miliarde de dolari desi se afla in pragul falimentului.

De fapt, falimentul a fost evitat prin preluarea sa de catre Bank of America care a cerut, ulterior, acordarea unui ajutor suplimentar din partea statului de 20 de miliarde de dolari.

Toate aceste exemple, alaturi de multe altele pe care fiecare dintre dv. le puteti enumera, au si un pret: pierderi cum nu au mai fost.

Potrivit unei estimari a FMI, institutiile financiare vor avea pierderi totale,  la nivel global, de 2.200 de miliarde de dolari. Pentru a avea o imagine mai clara asupra amplorii acestor pierderi, trebuie spus ca echivaleaza cu bugetul Romaniei pe aproape 50 de ani.

Si pentru a completa imaginea dezastrului produs de un sistem financiar iresponsabil, fara regului, care a vandut produse toxice trebuie spus ca in urma cu doar trei luni FMI estima aceste pierderi la 1.400 miliarde de dolari.

In acest context, aproape ca ne este teama sa ne gandim cum vor arata estimarile peste alte trei luni.

Sa nu fim intelesi gresit: sistemul bancar trebuie ajutat sa-si revina, creditarea trebuie repornita. Problema este ca, in ciuda sumelor uriase pompate de catre guverne din banii publici in aceste banci, creditarea este in continuare blocata.

De asemenea, unii economisti sustin ca o solutie mai buna ar fi fost, poate, garantarea creditelor populatiei si utilizarea banilor, macar a unei parti din aceste sume uriase, pentru refinantarea imprumuturilor celor care si-au pierdut casele pentru ca nu si-au mai putut plati ratele.

Ca in multe alte situatii, din pacate, adevaraul e pe undeva pe la mijloc si cel mai dramatic este faptul ca nimeni nu are o solutie miraculoasa astfel ca exista riscul sa se piarda in continuare bani pe solutii experimentale.

Dv. ce parere aveti?