Despre UE, numai de bine

Toate aceste titluri sunt incurajatoare, dar stirile vin din surse neoficiale sau din partea autoritatilor franceze, care reprezinta doar una dintre tarile Uniunii Europene. Partea proasta privind acest proces de negociere si aderare a Romaniei la structurile europene este aceea ca s-a bucurat de foarte multa mediatizare, dar de foarte putine informatii clare sau oficiale.In primul rand, de-abia ieri (9 octombrie), Comisia Europeana (organismul executiv al UE) se intalneste pentru a discuta rapo

Toate aceste titluri sunt incurajatoare, dar stirile vin din surse neoficiale sau din partea autoritatilor franceze, care reprezinta doar una dintre tarile Uniunii Europene. Partea proasta privind acest proces de negociere si aderare a Romaniei la structurile europene este aceea ca s-a bucurat de foarte multa mediatizare, dar de foarte putine informatii clare sau oficiale.
In primul rand, de-abia ieri (9 octombrie), Comisia Europeana (organismul executiv al UE) se intalneste pentru a discuta rapoartele despre fiecare tara candidata. In al doilea rand, la reuniunea care va avea loc in 24 octombrie, va fi luata decizia in ceea ce priveste tarile cu care se vor finaliza negocierile. Ultimul termen, decembrie 2002, reprezinta momentul inchiderii discutiilor cu tarile candidate in primul val. Vor fi zece, iar Romania nu este prezenta printre ele, iar oficialii Uniunii, respectiv Gunter Verheugen, comisarul responsabil cu extinderea, nu au avansat nicicand o data certa privind tara noastra. Desigur, autoritatile romane preseaza in aceasta directie, dar Romania nu are inca nici o certitudine privind momentul incheierii negocierilor.
In al treilea rand, un astfel de val de informatii pozitive si stiri optimiste poate chiar crea o problema pentru Romania: daca populatia are asteptari prea mari, politicienii se vor trezi cu o dezamagire pe masura. Aderarea la Uniunea Europeana nu este o vacanta pe un tarm insorit. Romania va avea de platit un pret economic destul de mare, iar acest lucru nu a fost niciodata facut public de catre autoritatile noastre. In agricultura, industria textila, mediu sau industria metalurgica pretul va fi eliminarea unor locuri de munca, inchiderea unor capacitati de productie sau cresterea preturilor. Greu de estimat exact despre ce costuri este vorba, in mod concret, pentru ca, cu atatea organisme care se ocupa de integrare, in Romania nu exista, inca, un studiu care sa indice exact care va fi impactul asupra economiei.
Este de inteles de ce, in aceste conditii, majoritatea zdrobitoare a romanilor se pronunta in favoarea integrarii – pentru ca nu au nici o informatie despre efectele ei.
In acelasi fel, autoritatile se grabesc sa deschida si sa inchida capitole de negociere cu, daca ar fi sa citam un oficial, „viteza cu care isi schimba ciorapii”. De fapt, aceste capitole de negociere se refera la preluarea legislatiei europene si, de cele mai multe ori, „negocierea” consta in traducerea textelor de lege ale Uniunii.
Majoritatea cetatenilor romani nu au nici cea mai vaga informatie privind ce este acest proces de aderare, ce sacrificii va presupune pentru fiecare dintre noi, ce beneficii va aduce, cine va castiga si cine va pierde. Guvernul Romaniei, institutia care conduce procesul de negociere si de integrare, nu s-a aratat prea interesat in a comunica simplu si transparent miza acestui proces. De aceea, aceeasi majoritate a romanilor are impresia ca, in curand, va intra intr-o zona unde salariile sunt triple si totul merge ca pe roate, ceea ce este departe de adevar.
Acest editorial nu este o pledoarie impotriva integrarii. Este o pledoarie pentru onestitate si transparenta, pentru informare si pregatire temeinica a viitorului. Fara aceste lucruri, alaturarea la Uniunea Europeana, indiferent de data la care se va intampla acest lucru, nu va aduce decat frustrare si sentimente anti-europene.