In schimb, am fost acuzati de diverse lucruri. Primul comentariu a fost acela ca Trustul Ringier, editor al revistei Capital, nu ar fi beneficiat de contractele de publicitate semnate de Ministerul Transporturilor, motiv care ne-a determinat sa-l atacam pe Miron Mitrea. Acest lucru este complet fals. Revista Capital are, chiar in acest moment, contracte de publicitate incheiate cu companii din subordinea respectivului minister. Incasarile din publicitate nu au nici o legatura cu publicarea respectivelor articole, cu atat mai mult cu cat am riscat chiar sa le pierdem atunci cand am publicat dovezile privind afacerile in care este implicat Ministerul Transporturilor. Daca pentru unele publicatii din Romania pretul tacerii se masoara in marimea contractelor de publicitate, la fel cum absenta acestora poate declansa campanii inversunate, Trustul Ringier a preferat intotdeauna sa judece orice subiect dupa criterii exclusiv jurnalistice.
Au fost altii care au incercat sa inscrie articolele in diverse scenarii politice. Am fost banuiti ca „facem jocurile” primarului Bucurestiului, Traian Basescu, sau ale nu stiu carei aripi din partidul aflat la guvernare. Nici unul dintre articolele publicate nu cuprinde nici macar o singura aluzie la situatia politica din Romania; toate informatiile sunt strict economice si ridica probleme de administrare a banilor publici, pana la urma. Chiar daca acesti bani au culoare politica, pentru ca sunt gestionati de ministrii partidului aflat la guvernare, este un lucru putin relevant, in comparatie cu faptul ca au fost cheltuiti de catre o companie privata intr-un mod lipsit de transparenta.
In fine, n-au lipsit nici insinuarile potrivit carora sprijinim diversi oameni de afaceri aflati intr-o situatie de conflict cu Miron Mitrea. Este, din nou, o afirmatie care nu are un suport real.
Toate aceste reactii, dincolo de faptul ca au incercat sa atribuie articolelor motivatii ascunse, arata un singur lucru: este mult mai simplu sa ascunzi gunoiul sub pres si sa pretinzi ca mizeria este in casa vecinului. Cu alte cuvinte, in loc de reactia fireasca, aceea ca Miron Mitrea trebuie sa raspunda pentru greseli, daca ele exista, s-au inventat tot felul de intelegeri oculte care ar fi stat la baza articolelor.
Realitatea este una singura: revista Capital a mers pe firul unui subiect important, a gasit dovezile, le-a pus cap la cap si a publicat materialul, pentru ca a considerat ca cititorii trebuie sa fie informati in legatura cu felul in care sunt cheltuiti banii statului. In final, toate aceste afaceri afecteaza serviciile publice: doua milioane in minus la calea ferata inseamna mai putin bani pentru siguranta si confortul calatorilor, la fel cum doua milioane mai putin la Administratia Porturilor inseamna mai putine taxe si impozite la buget. In cazul de fata, tacerea, inclusiv a premierului Adrian Nastase, nu spune decat un singur lucru: nu exista un raspuns, pentru ca singurul raspuns logic ar fi o recunoastere a vinovatiei, caz in care cineva ar trebui sa si plateasca. Daca nimeni nu reactioneaza, nu inseamna ca problema nu exista, ci doar ca Guvernul spera sa o ingroape.
