Reporter: Profesore Meadows, cu 40 de ani în urmă aţi publicat "Limitele creşterii" împreună cu soţia şi colegii dvs, carte care v-a făcut părintele intelectual al mişcării ecologiste. Mesajul central al studiului rămâne valabil şi astăzi: omenirea exploatează fără scrupule resursele globale şi este pe cale să se autodistrugă. Credeţi că încă mai poate fi evitată prăbuşirea supremă a sistemului nostru economic?
Dennis Meadows: Problema cu care sunt confruntate societăţile noastre este că noi avem industrii dezvoltate şi politici care au fost adecvate la un anumit moment, dar acum încep să reducă bunăstarea umană, cum se întâmplă de exemplu cu industria petrolului şi auto. Forţa lor politică şi financiară este atât de mare încât ele pot împiedica creşterea. Eu mă aştept ca ele să reuşească. Aceasta înseamnă că vom progresa prin criză, nu prin schimbare proactivă.
Reporter: Mai multe previziuni importante pe care le-aţi făcut în carte s-au adeverit, cum ar fi creşterea exponenţială a populaţiei mondiale şi distrugerea extinsă a mediului. Previziunile dvs privind creşterea economică, mai exact că în cele din urmă va înceta şi economia mondială va intra în colaps, nu au ajuns încă să se îndeplinească.
Dennis Meadows: Faptul că prăbuşirea nu a avut încă loc nu înseamnă că nu se va întâmpla pe viitor. Fără îndoială că lumea se schimbă şi noi trebuie să ne aliniem. Există două modalităţi de a face acest lucru: unul să înţelegem necesitatea schimbării cu anticipaţie şi să producem schimbarea, iar a doua, să nu o înţelegem şi în cele din urmă să fim siliţi să ne conformăm. Să spunem că sunteţi la volanul unei maşini care se află într-o fabrică. Sunt două posibilităţi pentru a vă opri: fie puneţi frână, fie mergeţi înainte până vă izbiţi de zid. Dar vă veţi opri, pentru că edificiul are limite. Acelaşi lucru este valabil în cazul resurselor Pământului.
Reporter: Sună convingător, dar chiar aşa stau lucrurile? Companiile private nu vor reacţiona la reducerea resurselor prin inovaţie, în încercarea de a menţine profitabilitatea?
Dennis Meadows: Schimbările cu adevărat mari nu vin din interiorul industriilor consacrate. Cine a făcut iPhone? Nu Nokia, nici Motorola, nici oricare alt producător de celulare confirmat. A fost Apple, care era cu totul în afara acestui domeniu. Sunt şi multe alte exemple de acest fel.
Reporter: Ce spuneţi de domeniile care sunt sub controlul sau reglementarea statului?
Dennis Meadows: Este încă şi mai rău. Istoria noastră în domeniul pescuitului arată că noi distrugem ecosistemele oceanice, de exemplu. Şi folosim atmosfera noastră drept groapă de gunoi industrială gratuită. Nimeni nu se simte stimulat să o protejeze.
Reporter: Nu este dorinţa de supravieţuire a omenirii un stimulent sau o motivaţie suficientă?
Dennis Meadows: Există două genuri de probleme mari. Unul pe care îl numesc al problemelor universale, celălalt, al problemelor globale. Ambele afectează pe toată lumea. Diferenţa este că problemele universale pot fi soluţionate de grupuri mici de oameni pentru că ei nu trebuie să-i aştepte pe alţii. Aerul de la Hanovra poate fi curăţat fără a trebui să fie aşteptat Beijingul sau Mexico City să facă la fel. Problemele globale însă nu pot fi rezolvate într-un singur loc. Hanovra nu poate combate schimbarea climatică şi nu poate opri proliferarea armelor nucleare. Pentru a se întâmpla asta, oamenii din China, SUA şi Rusia trebuie să facă şi ei ceva. Dar în privinţa problemelor globale, noi nu vom face nici un progres.
Reporter: Nu cumva îi subestimaţi pe oameni şi reacţia lor când vor fi puşi cu spatele la zid? Omul de afaceri australian şi ecologist, Paul Gilding, de exemplu, susţine în cartea sa "Marea Perturbare" că în condiţiile crizei, omenirea se va mobiliza pentru a o combate, ca în timpul războaielor.
Dennis Meadows: El are dreptate. Dar va reuşi? Ar putea, dacă întârzierile ar fi foarte scurte. Dar din nefericire, nu sunt. În schimbarea climatică, de exemplu, întârzierile sunt foarte lungi. Chiar dacă ar fi să reducem astăzi la zero emisiile noastre de gaze de seră, încălzirea tot ar continua secole la rând. Acelaşi lucru poate fi spus în cazul solului, pe care îl distrugem la scară globală. Redresarea poate dura secole.
Reporter: Cu siguranţă, inovaţia tehnologică serveşte la reducerea impactului unor probleme de perspectivă. De la apariţia cărţii dvs, cu patru decenii în urmă, de exemplu, medicina modernă a crescut speranţa de viaţă şi a redus ratele mortalităţii infantile. Noile tehnologii au crescut spectaculos recoltele şi calculatoarele şi Internetul au adus lumea mai aproape şi au ameliorat accesul la educaţie.
Dennis Meadows: Tehnologia nu se autoinventează. Aceste realizări au fost rezultatul deceniilor de muncă asiduă şi cineva trebuie să plătească pentru aceste programe. O sursă importantă de bani este armata. O alta sunt corporaţiile şi ele nu sunt motivate să rezolve probleme globale, sunt motivate să facă bani. Companiile farmaceutice din SUA cheltuiesc mai mulţi bani pentru prevenirea calviţiei decât pentru prevenirea infecţiilor cu HIV. De ce? Pentru că oamenii bogaţi chelesc şi oamenii săraci se îmbolnăvesc de SIDA.
Reporter: Dar să ne imaginăm că profiturile care i-ar reveni inventatorului unei noi surse de energie curată şi nelimitată.
Dennis Meadows: Sper că nu vorbiţi de fisiune, pentru că este o prostie. Eu cerd că vom descoperi o nouă sursă majoră de energie. Dar ulterior, va fi nevoie de decenii pentru a avea impact. Chiar dacă nu ar exista o rezistenţă, chiar dacă nu ar avea efecte asurpa mediului şi chiar dacă nu ar duce la falimentul multor oameni – tot ar dura mult timp să fie implementată. Deci, dacă vă spune cineva că tehnologia ne va salva instantaneu, el nu ştie cum se dezvoltă tehnologia.
Reporter: Cum e cu resursele? Previziunile anterioare au arătat că până în 2012 aproape că vom rămâne fără petrol, dar se pare că încă mai sunt resurse suficiente. Estimările recente arată chiar că SUA ar putea produce în curând mai mult petrol decât Arabia Saudită.
Dennis Meadows: S-ar prea putea. Dar rezervele de petrol despre care vorbim sunt precare şi exploatarea lor este foarte costisitoare. Şi şi acestea se vor epuiza cândva. Iar atunci vom avea o problemă. Iată un exemplu: eu am o vecină, care este bogată. Factura ei la electricitate este, să zicem, de 1% din venitul ei. La venirea uraganului Sandy, brusc ea nu are lumină în casă. Scade oare cu 1% calitatea vieţii ei? Nu! Mâncarea i se strică, nu poate aprinde lumina, nu mai poate lucra. Este un dezastru. Să ne uităm în jurul nostru. Scaunul pe care stăm, sticla din care sunt făcute ferestrele, luminile – tot ce avem are un unic motiv: ne bucurăm de electricitate ieftină.
Reporter: Să presupunem că aveţi dreptate şi că prăbuşirea se va produce în acest secol. Cum va arăta?
Dennis Meadows: Va avea forme diferite în locuri diferite. Unele ţări se prăbuşesc deja şi unii oameni nici măcar nu au băgat de seamă. În prezent există aproximativ un miliard de oameni care mor de foame, iar oamenii de aici nici măcar nu remarcă acest lucru. Şi mai este problema vitezei. Diferenţa dintre un declin şi un colaps este viteza. Bogaţii îşi pot cumpăra ieşirea din multe situaţii. Sfârşitul energiei fosile, de exemplu, va fi gradual. Dar schimbarea climatică va veni oricum în ţările industrializate. Iar geologia arată clar că temperatura globală nu creşte linear. Face salturi. Dacă aşa va fi, se va produce un colaps. Dar nu ar fi nimic nou. Societăţile au suişuri şi coborâşuri. Aşa se întâmplă de 300.000 de ani.
SURSA: RADOR