Uniunea Europeană inaugurează la 1 ianuarie o conducere bicefală de tip nou, reprezentată de preşedintele permanent, Herman Van Rompuy, şi o preşedinţie semestrială spaniolă, despre care toţi speră că va fi pacifistă, dar care a început deja cu câteva fricţiuni, relatează AFP.
La această polaritate creată de Tratatul de la Lisabona, se adaugă, pentru a complica şi mai mult reprezentarea Europei, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care este hotărât să nu se lase eclipsat, şi Catherine Ashton, noua şefă a diplomaţiei UE.
„În realitate, noul sistem nu este nici mai puţin complicat şi nici mai puţin ierarhizat decât cel precedent”, potrivit unui raport redactat de doi experţi din cadrul European Policy Center, Antonio Missiroli şi Janis Emmanuilidis.
„Nu va fi uşor să îl facem să funcţioneze”, insistă aceştia, răspunsul la întrebarea pusă mai de mult de Henry Kissinger privind „numărul de telefon” care trebuie format pentru a contacta Europa, rămânând în continuare neclar.
Preşedintele Van Rompuy şi preşedintele Zapatero
Tratatul menţine în funcţiune un sistem al preşedinţiei semestriale, care va reveni Spaniei din ianuarie pentru toate problemele, cu excepţia reuniunilor şefilor de stat şi de guvern – care îi revin lui Van Rompuy – şi Afacerilor Externe, care îi aparţin lui Ashton.
„Marele defect al Tratatului de la Lisabona este menţinerea preşedinţiei semestriale a UE”, precizează liderul ecologiştilor din PE, Daniel Cohn-Bendit.
Fostul premier belgian, care îşi preia la 1 ianuarie funcţia de conducere a Consiliului European, după o lună în care s-a manifestat discret, a fost nevoit să ajungă la o înţelegere cu Spania.
Şeful Guvernului spaniol, Jose Luis Rodriguez Zapatero, a obţinut permisiunea de a găzdui în ţara sa mai multe summituri importante, între UE şi Statele Unite sau cu statele din America Latină.
„Am adoptat un «acord al gentlemenilor»: Van Rompuy va conduce reuniunile, iar Zapatero va fi alături de el şi va avea un rol de prim plan”, a precizat ministrul spaniol de Externe, Miguel Angel Moratinos.
Moratinos promite că ţara sa se va conforma pe deplin Tratatului de la Lisabona. „Nu va exista nici un fel de concurenţă între preşedinţia spaniolă, preşedintele Consiliului şi Înaltul reprezentant, ci numai complementaritate”, asigură acesta.
Cu toate acestea, în timp ce Afacerile Externe scapă în principiu, preşedinţiei semestriale, el i-a oferit ajutorul lui Ashton în domenii de interes pentru Spania: Orientul Mijlociu, America Latină, Africa de Nord şi Mediterana.
Ce preşedinte se va ocupa de economia europeană?
Aceleaşi probleme se ridică şi în ceea ce priveşte dosarele economice: Spania este cea chemată să prezideze reuniunile periodice ale miniştrilor de Finanţe sau Van Rompuy, care şi-a pus deja amprenta convocând, cel mai probabil la 11 februarie, un summit al liderilor UE pe tema relansării creşterii şi păstrării modelului social european?
Anticipând, preşedintele „stabil” al Europei încearcă să nu încalce atribuţiile lui Barroso, care a ieşit învingător sprijinind mai degreabă candidatura doameni Ahston – pe care el o sugerase Londrei – decât pe cea a lui Van Rompuy. Cele două personalităţi, puţin cunoscute pe scena europeană, nu riscă să îl eclipseze în viitorul apropiat pe preşedintele CE.
Barroso va începe în februarie, când se va desfăşura primul summit din era Van Rompuy, un nou mandat de cinci ani având la rândul său ca prioritate, dinamizarea economiei europene până în 2020.
SURSA: Mediafax
