Curtea avertizează că UE trebuie să facă față mai multor provocări în ceea ce privește modul în care își gestionează răspunsul la strategie, inclusiv să identifice cum să își formuleze, să își pună în aplicare și să își monitorizeze mai bine propria strategie pe care o aplică față de China și cum să coordoneze mai bine acțiunile întreprinse de instituțiile UE și măsurile luate de diferitele state membre în ceea ce privește relația lor bilaterală cu China. De asemenea, Curtea atrage atenția asupra caracterului incomplet al datelor care există cu privire la investițiile Chinei în UE și semnalează că este necesară o cartografiere riguroasă a riscurilor și a oportunităților.

Încă din anii 1980, China pune în aplicare o strategie de investiții care încurajează întreprinderile deținute de stat și societățile comerciale private din această țară să investească în sectoare strategice din străinătate. Cei doi piloni principali ai strategiei sunt inițiativa „O centură, un drum”, care vizează conectivitatea, și strategia industrială „Fabricat în China 2025” – ambele urmărind să garanteze influența și creșterea economică a acestei țări. Instituțiile europene au lansat un număr de inițiative, iar cea mai recentă dintre acestea – perspectiva strategică UE-China, adoptată în 2019 – a marcat o modificare a tonului relațiilor dintre UE și China, aceasta din urmă fiind considerată atât ca un partener, cât și ca un rival sistemic. În plus, statele membre cooperează cu China la nivel bilateral, adeseori în funcție de propriile interese naționale și fără a informa Comisia, chiar și în cazurile în care există o obligație în acest sens. O astfel de abordare fragmentată nu este de natură să promoveze puterea economică pe care ar avea-o UE dacă ar acționa unitar. În acest context, Curtea atrage atenția asupra dificultăților speciale cu care se confruntă UE în a acționa în mod coordonat și oportun în domeniile în care o abordare concertată a UE ar putea constitui un avantaj, așa cum este cazul cu securitatea tehnologiei 5G.

„China s-a impus ca un actor economic semnificativ pe scena internațională și relațiile dintre UE și China vor afecta viața cetățenilor din Uniunea Europeană și economia acesteia timp de mulți ani de acum înainte”, a declarat doamna Annemie Turtelboom, membra Curții de Conturi Europene responsabilă de acest document de analiză. „Pentru a răspunde în mod eficace la această mutație geopolitică, UE trebuie să își consolideze strategia pe care o aplică față de China și statele membre trebuie să acționeze, împreună cu instituțiile UE, ca o Uniune.”

Peste jumătate din investiții, făcute de întreprinderi deținute de statul chinez

Investițiile realizate de China în UE s-au multiplicat în ultimele decenii și pot avea efecte pozitive pentru economiile europene, cum ar fi promovarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă. Ele pot implica însă sectoare cu importanță strategică, de exemplu, energie, telecomunicații, porturi și căi ferate. În plus, în spatele a peste jumătate din aceste investiții realizate în UE s-au aflat întreprinderi deținute de statul chinez. Conform normelor UE, dacă ar fi acordate de statele membre, astfel de subvenții ar fi tratate drept ajutoare de stat. Acest tratament diferit poate denatura concurența pe piața internă a UE și îngreunează asigurarea unor condiții de concurență echitabile în UE pentru întreprinderile și pentru investițiile acesteia.

Curtea identifică mai multe elemente care împiedică UE să elaboreze politici în cunoștință de cauză cu privire la relația cu China. Ea subliniază că, din cauză că, printre altele, datele sunt incomplete și fragmentate, a fost dificil să se obțină o imagine de ansamblu asupra investițiilor care fac parte din strategia de investiții controlată de stat pe care o aplică China în UE. De asemenea, instituțiile UE nu au realizat încă nicio analiză cuprinzătoare și formalizată a riscurilor și a oportunităților pe care le prezintă strategia de investiții a Chinei.

Printre riscurile și oportunitățile care au fost compilate de Curte (prima compilare de acest tip), au fost identificate 18 riscuri cu caracter politic, economic, social, juridic și de mediu, dintre care se pot cita îndatorarea excesivă față de China a anumitor state membre și forțarea firmelor să transfere tehnologie. Dacă s-ar concretiza, aceste riscuri ar avea un impact negativ asupra reciprocității și a existenței unor condiții de concurență echitabile. Mai mult, trei dintre aceste riscuri (lacunele sau suprapunerile în infrastructura de conectivitate, șocurile asupra lanțurilor de aprovizionare din UE și transmiterea bolilor) nu sunt încă acoperite de niciuna dintre acțiunile întreprinse în prezent de Comisie sau de Serviciul European de Acțiune Externă. În cadrul aceleiași compilări realizate de Curte, sunt identificate și 13 oportunități care se conturează pentru UE pe arena politică și economică.

Curtea avertizează că UE va trebui să facă față la șase provocări viitoare în ceea ce privește răspunsul pe care îl oferă față de strategia de investiții controlată de stat aplicată de China, și anume:

  • cum să furnizeze date mai complete și de actualitate în ceea ce privește investițiile realizate de China în UE;
  • cum să efectueze o analiză exhaustivă a riscurilor și a oportunităților;
  • cum să își pună mai bine în aplicare propria strategie – în special acțiunile care promovează reciprocitatea și care previn efectele de denaturare pe piața internă a UE – și cum să se abordeze riscurile rămase;
  • cum să evalueze nevoile în materie de finanțare și cum să urmărească cheltuielile;
  • cum să consolideze monitorizarea, evaluarea și raportarea;
  • și cum să coordoneze mai bine răspunsul instituțiilor UE și cel al statelor membre.