Soluţia fiscală individuală anticipată (SFIA) este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. Tariful perceput de ANAF pentru emiterea unei soluţii fiscale este de 1.000 euro.
De fapt, în practică, rolul acesteia este de a clarifica diverse speţe cu care se întâlneşte contribuabilul atunci când prevederile legislaţiei fiscale sunt interpretabile. Mai mult de atât, prin faptul ca este un act administrativ fiscal (spre deosebire de o opinie emisă de catre Ministerul Finanţelor Publice ca urmare a unei adrese depuse de contribuabil), garantează contribuabilului ca tratamentul fiscal aplicat nu va fi contestat de către un inspector fiscal în cadrul unei inspecţii (bineînţeles, dacă speţa pentru care s-a solicitat o SFIA, respectiv prevederile legislative în baza cărora a fost emisă, nu suferă modificări).
Discuţii necesare
O primă întrebare pe care şi-o pune contribuabilul înainte de a decide dacă solicită o SFIA este dacă speţa cu care se confruntă reprezintă de fapt o situaţie viitoare. Interpretarea ar fi că, chiar dacă contribuabilul s-a mai lovit de aceeaşi situaţie din punct de vedere fiscal, de exemplu, încheierea unui nou contract de prestări de servicii având acelaşi obiect ca în trecut, ar da naştere la o situaţie viitoare, în înţelesul definiţiei SFIA. De adăugat că, potrivit procedurii, anterior depunerii cererii de emitere a SFIA, contribuabilul poate solicita în scris ANAF organizarea unei discuţii preliminare în vederea stabilirii existenţei stării de fapt viitoare pentru emiterea unei soluţii fiscale. Pentru acest simplu fapt şi pentru a evita solicitarea returnării taxei de 1.000 euro (în cazul în care speţa cu care se confruntă contribuabilul de fapt nu face obiectul unei SFIA), este recomandabil pentru contribuabil să solicite o astfel de întrevedere. În acest sens, cererea pentru discuţia preliminară va conţine, pe lângă datele de identificare ale contribuabilului, şi o scurtă prezentare a obiectului discuţiei. Odată înregistrată această cerere, în practică, discuţia preliminară este programată în una – două săptămâni.
Un alt aspect care se poate clarifica în cadrul discuţiei preliminare este dacă speţa cu care se confruntă contribuabilul face obiectul mai multor soluţii fiscale. În practică, dacă se urmăreşte clarificarea tratamentului mai multor obligaţii fiscale (chiar dacă se doreşte analizarea unei singure speţe), de exemplu, din punctul de vedere al TVA, al impozitului pe profit, atunci sunt şanse mari să se comunice ca solicitarea contribuabilului face de fapt obiectul a două SFIA, atrăgând automat şi plata a două tarife de emitere.
De menţionat este că, în cadrul discuţiei preliminare, contribuabilul nu o să primească o interpretare a ANAF cu privire la aspectele fiscale ridicate de acesta.
Pasul următor discuţiei preliminare, dacă bineînţeles reprezentanţii ANAF concluzionează că solicitarea contribuabilului face obiectul unei SFIA, este achitarea taxei menţionate mai sus şi depunerea documentaţiei conform procedurii.
Unul dintre documentele solicitate se referă la o prezentare a stărilor viitoare pentru care se solicită soluţia fiscală, însoţită de descrierea motivelor şi temeiului de drept. Recomandăm ca această descriere să fie completă şi în cel mai mare detaliu posibil, deoarece, altfel, există riscul ca, în cele din urmă, SFIA să fie contestată în cadrul unui control fiscal (deşi puţin probabil).
Răspunsul poate întârzia
Conform procedurii, SFIA se emite în cel mult trei luni de la obţinerea tuturor informaţiilor solicitate de ANAF, dar în practică, uneori, acest termen este depăşit. De reţinut că, dacă în cadrul acestui termen reprezentanţii ANAF solicită diverse alte documente, puncte de vedere etc., el se suspendă până la primirea informaţiilor din partea contribuabilului. Legislaţia în materie face referire şi la posibilitatea reprezentanţilor ANAF să se deplaseze la sediul contribuabilului, dar în practică, acest demers este în sensul obţinerii unor clarificări adiţionale de la solicitant, dacă este cazul.
De asemenea, trebuie menţionat că soluţia fiscală anticipată produce efecte numai faţă de contribuabilul solicitant şi pentru starea de fapt viitoare pentru care a fost emisă. Totuşi, în practică, în cazul în care contribuabilul s-a mai confruntat cu aceeaşi speţă, iar tratamentul fiscal aplicat este în consens cu cel exprimat ulterior de ANAF în cadrul unei SFIA, nu am aflat de situaţii în care abordarea contribuabilului să fie contestată de către un inspector fiscal. Mai mult, valabilitatea soluţiei fiscale încetează de la data intrării în vigoare a modificărilor dispoziţiilor legale de drept material fiscal în baza căreia a fost emisă, dar până atunci ea este opozabilă şi obligatorie faţă de organele fiscale, numai dacă termenii şi condiţiile acesteia au fost respectate de contribuabil.
În concluzie, ţinând cont şi de faptul că anual se emit câteva zeci de  soluţii fiscale anticipate, recomandăm solicitarea acestora şi transformarea acestei instituţii într-o practică astfel încât riscurile fiscale la care se expun contribuabilii să fie îndepărtate sau măcar limitate cât de mult posibil.