Oamenii de știință au descoperit cum funcționează al șaselea simț. Fără el nu am putea face activități simple

Oamenii de știință au descoperit cum funcționează al șaselea simț. Cu toții știm despre cele cinci simțuri cu care am fost înzestrați de Dumnezeu: văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea. Toate acestea ne ajută să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru.

Pentru a ne mișca fără probleme, avem nevoie de celule nervoase speciale în mușchi și în articulații. Aceste celule ajută creierul să înțeleagă ce face corpul nostru.

Profesorul Niccolò Zampieri și echipa sa de la Centrul Max Delbrück din Berlin au analizat aceste celule nervoase pentru a afla mai multe despre ele. La fel de important, dar mult mai puțin cunoscut este cel de-al șaselea simț.

„Misiunea sa este să colecteze informații de la mușchi și articulații despre mișcările, postura și poziția noastră în spațiu, apoi să le transmită sistemului nervos central”, spune dr.

Niccolò Zampieri, șeful Laboratorului de Dezvoltare și Funcție a Circuitelor Neuronale de la Centrul Max Delbrück din Berlin, potrivit Thebrighterside.

Ce este al șaselea simț și de ce este foarte important

Acest simț, cunoscut sub numele de propriocepție, este ceea ce permite sistemului nervos central să trimită semnalele potrivite prin neuronii motori către mușchi, astfel încât să putem efectua o anumită mișcare. Genele care facilitează propriocepția au fost descrise într-un nou studiu pe șoareci.

Al șaselea simț, adesea trecut cu vederea în favoarea celorlalte cinci simțuri, este simțul poziției corpului în spațiu, de care depinde capacitatea noastră de a efectua mișcări coordonate.

Fără al șaselea simț, oamenii s-ar chinui să facă sarcini simple

Imaginează-ți că ai un simț secret, de care nu ești conștient. Spre deosebire de cele cinci simțuri obișnuite, cum ar fi vederea și auzul, acest al șaselea simț funcționează silențios, în fundal. Este ca un înger păzitor care nu te lasă să te împiedici într-o cameră întunecată și te ajută să bei cafeaua de dimineață cu ochii închiși. Dar este mai mult decât atât.

Potrivit lui Zampieri, fără acest al șaselea simț, oamenii s-ar chinui să facă sarcini simple. Zampieri și echipa sa au scris recent o lucrare pentru revista „Nature Communications”, în care vorbesc despre micii markeri din celulele noastre care sunt implicați în acest simț ascuns.

Înțelegând acești markeri, oamenii de știință speră să afle mai multe despre modul în care corpul uman poate simți locul în care se află în spațiu și să se miște în consecință.

Conexiunile precise sunt cruciale

Corpii celulari pSN se găsesc într-o parte a măduvei spinării, numită ganglionii rădăcinii dorsale. Aceste celule sunt legate de fusurile musculare și de organele tendinoase Golgi prin fibre nervoase lungi. Aceste organe sunt ca niște senzori, care detectează cât de mult sunt întinși sau încordați mușchii noștri.

Celulele pSN transmit informații către creier și măduva spinării, ajutând la controlul modului în care se mișcă mușchii. Acest lucru ne ajută să facem activități precum mersul, alergarea sau ridicarea unor obiecte, fără mișcări sacadate.

„O condiție prealabilă este ca pSN să se conecteze precis la diferiți mușchi ai corpului nostru”, spune dr. Stephan Dietrich, membru al laboratorului lui Zampieri.

Cu toate acestea, nu se știa nimic despre programele moleculare care permit aceste conexiuni precise și care conferă pSN-ul mușchilor identitatea lor unică.

„De aceea am folosit studiul pentru a căuta markeri moleculari care diferențiază pSN pentru mușchii abdominali, ai spatelui și ai membrelor la șoareci”, spune Dietrich, autorul principal al studiului.

„Am găsit gene caracteristice pentru pSN conectate la fiecare grup muscular”, a spus Dietrich.

„De asemenea, am arătat că aceste gene sunt deja active în stadiul embrionar și rămân active cel puțin un timp după naștere”, a subliniat el.

De o importanță deosebită sunt genele care codifică efrinele și receptorii acestora, au descoperit cercetătorii. Aceste proteine joacă un rol important în dezvoltarea sistemului nervos, ajutând la ghidarea fibrelor nervoase nou formate către ținta lor. Autorii speră că descoperirile vor acționa ca o trambulină pentru cercetări viitoare în propriocepție, care ar putea ajuta într-o zi pacienții cu leziuni ale măduvei spinării.