Dacă e vorba de o criză, avem subiect de vorbit, dar povestea succesului nu se bucură de valoarea pe care o merită. Vorbesc despre Mediterana de est. Dacă la un moment dat toată lumea se gândea că vom fi excluși din socotelile privind Mediterana de est, am văzut că Turcia nu poate fi exclusă când vine vorba de distribuirea /resurselor/ în Mediterana de est. Am putea spune că tezele grecești au fost retrase complet după ce americanii au anunțat că nu vor susține proiectul conductei Eastmed, arată Sabah.
De fapt, proiectul era problematic nu doar în ceea ce privește Turcia ci și în multe alte aspecte. Niciodată nu a fost eficient proiectul unei conducte submarine care să străbată complet Mediterana de est, dintr-o parte în alta. În afară de Grecia și Ciprul de sud, nu au fost alte state riverane care să prefere această variantă.
De mai mult timp, toți ceilalți au spus că au de gând să urmeze poziția Americii. Așteptarea generală era că statele riverane vor urma într-un fel sau altul poziția SUA sau a UE. După ce America a anunțat că nu va sprijini proiectul, toată lumea a început să își schimbe poziția. Țările din regiune, începând cu Egipt și Israel, au văzut clar că nu este fezabil un calcul în care să nu fie implicată Turcia.
Desigur, nu am obținut ușor acest rezultat. Succesul nu a picat din cer. Dimpotrivă, Turcia a urmărit o poziție determinată în Mediterana de est, chiar cu prețul de a-și ridica toată lumea în cap. Și pe plan intern și extern, Turcia s-a luptat cu cei care i se opun. A făcut un acord bilateral cu Libia. Iar acest acord a fost apărat cu capacitățile militare ale Turciei.
Marea victorie a Turciei
Cei care au spus că „Nu există Turcia în Libia” sau că „Ce treabă avem în Libia?” oare au vreun pic de rușine? Nu știu, dar pentru țara noastră a fost un mare succes. Datorită voinței politice și a capacității sale militare, Turcia a obținut o victorie însemnată în fața celor care vor să îi ipotecheze viitorul. Dacă urmăriți presa din Grecia, veți înțelege despre ce vorbesc. În presa din Grecia, guvernul este acuzat că „a ratat o șansă istorică”. Iar noi, din păcate, nu vorbim suficient despre importanța și dimensiunea acestui eveniment.
Am evitat această capcană și acum, toată lumea trebuie să fie atentă la Turcia. Israelul este de mult nerăbdător să apară o soluție. Și Egiptul este în aceeași situație. În asemenea condiții, ne-am putea aștepta la noi acorduri.
Dacă Turcia ar lua niște contramăsuri, ar avea șansa să își pună mai ferm amprenta asupra evoluțiilor din Mediterana de est, inclusiv în problema Ciprului. În primul rând, ar putea semna niște acorduri bilaterale. Dacă harta din Libia este trasată împreună cu Israel și Egipt și apoi aceste acorduri sunt transpuse într-un proiect multilateral, problema zonei economice exclusive din Mediterana de est s-ar întoarce în favoarea Turciei.
Și nu priviți problema doar din perspectiva resurselor energetice. Începând cu Mediterana de est, ar putea fi clădit începutul unui drum care să influențeze direct noile relații pe care Turcia și le va croi cu Europa în ceea ce privește Ciprul și Marea Egee. Am prin de capătul firului. Acum trebuie să tragem încet de el.
