Conclavul pentru alegerea unui papă – din latinescul ‘cum clave’, referire la sala altădată închisă cu cheia în care se reuneau cardinalii – este o veche instituţie ce datează din secolul al XIII-lea, relatează, vineri, AFP, care prezintă aspecte insolite din istoria lui.

Decizia de a-i închide pe cardinali a fost luată pentru a accelera alegerea unui nou papă, în condiţiile în care unele dintre aceste scrutine au durat mai mulţi ani, ca şi pentru a se evita expunerea la presiuni din exterior, frecvente în istoria Bisericii Catolice.

Primul conclav, în timpul căruia cardinalii au stat închişi în condiţii dificile, datează din 1241, când a fost ales Celestin al IV-lea. Însă cel mai cunoscut, datorită duratei sale, a fost cel care a început la sfârşitul lui 1268 la Viterbo, în centrul Italiei, după decesul în acelaşi oraş al lui Clement al IV-lea.

Din cauza blocajului provocat de divizările dintre cardinali, ‘populaţia din Viterbo le-a forţat mâna în toamna lui 1269 închizându-i în palatul pontifical (…) apoi înlăturând în iunie 1270 acoperişul palatului’ pentru a-i expune intemperiilor, adaugă AFP, care citează ‘Lux in Arcana’.

Abia în septembrie 1271, adică după doi ani şi nouă luni de la decesul lui Clement al IV-lea, o comisie restrânsă de şase cardinali a reuşit să-l aleagă pe Grigore al X-lea.

Acesta din urmă instaurează oficial principiul închiderii cardinalilor pentru conclav şi impune pâine uscată şi apă la capătul a cinci zile de vot fără rezultat. Ioan al XXI-lea suprimă însă aceste reguli.

Obiceiurile au evoluat, iar cardinalilor li s-au acordat libertăţi, precum sticla de coniac pentru prinţii Bisericii deprimaţi sau stresaţi de desfăşurarea conclavului.

Această nevoie a fost recunoscută oficial în 1878, cu ocazia conclavului care urma să-l aleagă pe Leon al XIII-lea. Conştient de starea proastă a finanţelor Vaticanului, cardinalul camerleng autorizase cumpărarea unei sticle de coniac pentru conclav, precizând că era nevoie de o prescripţie medicală pentru fiecare pahar distribuit.

Povestea spune că Franco Pisano, viitorul papă Ioan al XXIII-lea, a combătut stresul în ajunul alegerii sale în 1958 cu coniac adus de unul dintre colegi, Maurilio Fossati, arhiepiscop de Torino.

Chiar dacă electorii jură solemn să păstreze secretul cu privire la derularea unui conclav, se ştie datorită unor indiscreţii că a curs şampanie după alegerea lui Ioan al XXIII-lea şi a lui Ioan Paul I (1978, pontificatul sau de numai 33 de zile fiind unul dintre cele mai scurte din istorie).

Altă curiozitate a conclavului: niciunul dintre documentele referitoare la desfăşurarea lui nu le impune cardinalilor să aleagă o personalitate prezentă la faţa locului.

Timp de circa un mileniu, suveranii pontifi au fost aleşi de clerul din Roma, cu participarea populaţiei şi intervenţia principalelor case regale europene, înainte de a se trece la conclave.

Conclavul de astăzi le oferă tot confortul necesar cardinalilor, fiecare dispunând de un miniapartament în casa ‘Sfânta Marta’, pe care Ioan Paul al II-lea a restaurat-o în timpul pontificatului său. El a luat probabil această decizie după ce a experimentat inconfortul celulelor amenajate la Vatican cu ocazia celor două conclave la care a participat în 1978, potrivit sursei citate.