CNVM, copilul nimănui

Răsărită firav dintre moţiuni, majorări de pensii şi alte probleme vitale ale ţării, numirea conducerii CNVM a fost expediată rapid, parcă de teamă ca scenariul amânărilor de anul trecut să nu se repete. Reacţia pieţei a fost şi ea de uşurare, pe principiul că o conducere permanentă, mai bună sau mai rea, este oricum de preferat uneia interimare. Dincolo de comentariile pozitive ale oamenilor din piaţă la adresa deciziei Parlamentului, nu poate fi trecut cu vederea felul

Răsărită firav dintre moţiuni, majorări de pensii şi alte probleme vitale ale ţării, numirea conducerii CNVM a fost expediată rapid, parcă de teamă ca scenariul amânărilor de anul trecut să nu se repete. Reacţia pieţei a fost şi ea de uşurare, pe principiul că o conducere permanentă, mai bună sau mai rea, este oricum de preferat uneia interimare. Dincolo de comentariile pozitive ale oamenilor din piaţă la adresa deciziei Parlamentului, nu poate fi trecut cu vederea felul în care a avut loc (re)alegerea membrilor CNVM. Într-o economie normală, conducerea unei asemenea instituţii atrage candidaturi din partea multor personalităţi din domeniul financiar, prestigiul compensând, în unele cazuri, renunţarea la o poziţie importantă într-o companie de investiţii. La noi, refuzurile s-au ţinut lanţ. De la persoane bine cotate în domeniu, şi până la soluţiile „de avarie“, toţi au preferat să îşi vadă de alte preocupări. Timp de un an, un partid mai apropiat, teoretic, de economia de piaţă, deci şi de piaţa de capital, nu a putut găsi, printre membrii proprii sau în piaţă, o persoană interesată şi capabilă să facă faţă în postura de preşedinte CNVM.

În aceste condiţii, nu e de mirare că, în vreme ce printre membrii SEC, din SUA, se regăsesc persoane care au activat în conducerea marilor bănci de investiţii sau au zeci de ani de experienţă în comisiile economice din Congres, la CNVM ajung soţii ale politicienilor sau oameni care nici nu ştiu în ce zonă a oraşului e Bursa. Este greu de înţeles care ar putea fi motivele unei asemenea lipse de interes. Poate fi numărul mic de oameni specializaţi în domeniu, şi cererea mare pentru ei în piaţă. Poate fi şi dorinţa de a rămâne investitori, calitate incompatibilă cu cea de membri CNVM. Sau, cine ştie, chiar „bunul obicei“ ca fiecare preşedinte al Comisiei să treacă pragul Parchetului măcar o dată, în timpul mandatului sau după aceea. La urma urmei, decât să rişti, mai bine îţi vezi de treabă.