Pe piata activeaza, in general, firme serioase care profita doar de oportunitatile oferite de marketingul direct. Exista insa si firme care incearca sa profite de naivitatea sau de neatentia repondentilor. In aceste cazuri, clientii observa cu surprindere ca obiectul primit nu este ceea ce credeau ca au comandat. Si totusi, au facut acea comanda semnand un contract perfect valabil si legal din toate punctele de vedere. Doar ca nu au observat un amanunt, pe cat de mic, pe atat de important. Nu pot fi invinuiti pentru aceasta. Contractul este special conceput si paginat de catre firma, astfel incat acest amanunt semnificativ sa fie cat mai greu de observat.
In urma cu cateva saptamani, firma Super Shop a cumparat un spatiu publicitar in revista TVmania, folosindu-l pentru a publica un „talon de participare la concurs” decupabil. In partea de sus a casetei sunt prezentate fotografiile premiilor. Privind imaginea din revista, orice om normal vede doua tipuri de telefoane celulare marca Ericsson. Si, conform anuntului, se castiga 95 de asemenea aparate. Sau, mai bine spus, 95 de obiecte care apar in fotografia respectiva. Nu apare niciunde numele organizatorului, in schimb, deasupra variantelor de raspuns apare scris ” intrebare TVM. „Oare ce sa insemne TVM?” Tinand cont de locul unde este publicat anuntul, majoritatea cititorilor au considerat ca TVM este prescurtarea de la TVmania.
Obisnuiti cu concursurile organizate de revista si atrasi de imaginile premiilor, un mare numar de cititori au pus mana pe foarfeca, au completat rapid talonul si l-au trimis la casuta postala indicata. Totul parea foarte clar. Totusi, in partea dreapta a casetei, pe verticala, era scrisa cu litere minuscule explicatia unui asterix din dreptul cuvantului „castigati”: „o suta de dolari in lei la cursul Bancii Nationale. Bricheta reincarcabila”. Fiecare intelege ce vrea. Asadar, cuponul o data trimis, participantul asteapta, plin de speranta, tragerea la sorti la care poate castiga, in cazul in care a raspuns corect la intrebare, unul dintre premiile promise. Peste cateva zile primeste un plic. Expeditorul este, conform cuponului din interior, „Departamentul de jocuri si concursuri al casutei postale 48-52 din Bucuresti”. Atat. Desigur, o casuta postala nu poate fi contactata telefonic pentru detalii suplimentare. „Cadourile” cu care au fost gratulati pentru cunostintele cinematografice si impresia ca organizatorul concursului este revista TVmania i-au facut pe cititori sa sune la redactia respectiva pentru a cere explicatii.
Expedierea unui obiect de 100 grame costa 7 dolari
Dupa ce au platit 7 dolari la posta crezand ca in colet se afla telefoane mobile, au descoperit ca nu este vorba decat de o bricheta in forma de telefon celular. Cu mare dificultate am reusit sa aflam numele si adresa firmei respective pentru a cere detalii despre aceasta actiune. Este vorba de compania Super Shop, specializata in comert prin corespondenta. Frank Amouial, patronul firmei, spune ca este vorba, de fapt, de o actiune prin care se incearca formarea unei baze de date cu clienti carora firma le va trimite ofertele sale, iar bricheta este un cadou pentru cei care raspund. „Actiunea noastra este perfect legala. Am consultat mai multi avocati inainte de a o declansa. Este scris clar ca este vorba de o bricheta”, afirma Frank Amouial. Si, teoretic, are dreptate. Nu exista nici o lege care sa interzica ceea ce a facut firma Super Shop. Oficiul pentru protectia consumatorilor este cu mainile legate. „Avem un caz de vanzare mascata. Aspectele privitoare la publicitatea inselatoare nu sunt reglementate. Exista un proiect de lege care a fost analizat in Comisia de cultura si mass-media din Senat, dar pana va fi adoptat, OPC nu poate interveni”, declara Doru Cristiu, director la OPC.
In cuponul primit prin posta clientului i se comunica faptul ca este unul dintre cei care au castigat in urma tragerii la sorti, dar isi va primi cadoul doar daca va fi una dintre primele 95 de persoane care trimit noul cupon la casuta postala indicata. Aici apare prima neconcordanta. Daca in revista se spune clar ca cei 95 de castigatori vor fi alesi prin tragere la sorti, conform celui de-al doilea cupon, doar primii 95 care raspund a doua oara primesc premiul. Deci, care primii 95, cand au fost trasi la sorti doar 95 ? Efectul: repondentul se repede sa completeze cuponul pentru a-si primi „castigul”. Premiul poate fi primit doar daca se achita echivalentul in lei a 7 dolari, justificati de firma ca fiind cheltuieli pentru ambalare si punere la dispozitie. Pe spatele cuponului repondentul trebuie sa completeze un formular prin care este de acord sa primeasca premiul, care acum este numit „cadou”. O bricheta care te costa 110 mii. Fals! Bricheta este, conform domnului Amouial, gratuita: „Bricheta este gratis. Sapte dolari reprezinta costul de ambalare si taxele postale”.
In partea de jos a paginii este explicat un asterix pus dupa cuvantul „da”. Explicatia este scrisa in subsolul paginii cu litere mult mai mici: „Da, va rog sa-mi trimiteti cat mai repede cadoul meu”. Dar asta nu este tot. Explicatia din subsolul paginii beneficiaza si ea de un asterix, deci o precizare la alta precizare. Aceasta a treia nota apare scrisa pe vertical cu caractere greu de deslusit fara lupa. Abia aici se spune care este cadoul: o bricheta reincarcabila. Oare cate persoane trec din explicatie in explicatie, pana la literele de un milimetru ? Si de ce este nevoie de toata aceasta imbarligatura? O varianta de raspuns la aceasta intrebare ar fi ca se urmareste in mod deliberat ca repondentii sa nu observe ceea ce cumpara. Sau mai bine zis ceea ce primesc cadou contra a 7 dolari.
Cine nu citeste
plateste
Frank Amouial este de alta parere: „Trebuie citit peste tot, nu putem explica totul la toata lumea. Daca am fi pus explicatia respectiva deasupra paginii, am fi fost intrebati de ce nu am pus-o dedesupt”. Clientul se trezeste deci ca a dat 7 dolari pe un pachet care in loc de telefonul mobil asteptat contine o bricheta imitand forma acestuia. Nu poate face practic nici o reclamatie, neavand la dispozitie nici un numar de telefon. „Nu am publicat nici un numar de telefon pentru ca aici nu avem o centrala telefonica, unde sa fie preluate toate mesajele. Daca cineva are reclamatii le poate trimite la casuta postala. Oricine poate returna cadoul”. Problema este ca nu va primi inapoi nici un ban, bricheta fiind gratuita, cei sapte dolari reprezentand, conform firmei, cheltuieli de expediere. Neatentii raman cu buzele umflate. Dar pot tine intre ele o tigara aprinsa cu o bricheta de 7 dolari.
Exista totusi o solutie posibila. „Clientii pacaliti pot actiona in judecata firma respectiva, invocand „reaua credinta a partenerului”. Un avocat bun poate dovedi ca acesta a incercat sa ascunda unele conditii din contract prin folosirea acelor caractere foarte mici. Dar pentru 100 de mii de lei, cine deschide actiune in instanta?”, declara doamna Costanta Mateianu, jurist la OPC.
Deci, sperantele stau tot in votarea legii publicitatii. Pana atunci, lipsa de atentie costa scump. Sapte dolari.