inainte de 1989, nu exista i judetul Hunedoara nici o petrecere, cu sau fara demnitari comunisti locali, la care sa nu fie serviti celebrii „virsli de Salas”. Dupa Revolutie, faima localitatii a ramas aceeasi si, poate, numai demnitarii si-au schimbat sigla. Ba mai mult, localitatea, cu prosperii ei locuitori, a fost si mai intens mediatizata, iar cirnatii produsi au cunoscut o faima nationala. in Salas sunt vazute tot mai des masini cu numere din alte judete, adesea din Capitala, care vin sa se aprovizioneze cu marfa autohtona.
Ce sunt, de fapt, acesti virslii? Petru Marica, un cunoscut producator i virsta de 65 de ani, din localitate, are o definitie proprie: „cirnaciori din carne de oaie si capra, subtiri ca degetul, condimentati si afumati dupa o reteta ce se mosteneste din tata i fiu”. Cert este faptul ca acesti cirnaciori, care se fierb pereche, adica legati unul de altul, sunt destul de asemanatori cu „trandafirii” oltenesti, ceea ce duce la concluzia ca originea lor este romineasca. Exista supozitia ca originea virslilor se afla dincolo de munti, i zona Severinului, de unde reteta a fost adusa de cei ce s-au stabilit i depresiunea Hategului, deoarece, din batrini, salajenii se icuscreau cu fratii lor de cealalta parte a Carpatilor.
Investitia minima este de trei milioane de lei
in Salasul de Jos, fiecare gospodarie are, practic, un mic atelier de fabricat virsli. Cei mai multi gospodari nu produc decit pentru consumul propriu. Cu toate acestea, exista 18 societati cu raspundere limitata si asociatii familiale care au facut, dupa 1989, din fabricarea virslilor, o adevarata industrie.
Petru Marica, zis Patru a Babei, cum il poreclesc satenii si cum i s-a dus vestea, este unul dintre cei mai „faimosi” mesteri locali. A aparut, i anii trecuti, si pe postul national de televiziune, i timp ce prepara vestitii sai cirnati, fapt ce i-a sporit popularitatea. Gospodaria sa arata oaspetelui ca are de a face cu un om prosper.
El povesteste ca facea virslii si pe vremea fostului regim, lucrind, o perioada, chiar si pentru cooperatia locala, dar productia i-a fost grav afectata de rationalizarea carnii. in 1990, a luat-o de la capat. Mai itii a constituit asociatia familiala AF Maripet si a iceput dotarea unui atelier corespunzator, i spatele casei, cu loc pentru sacrificarea animalelor, atelier faiantat, cu coditii bune de prelucrare – apa curenta, utilaje si doua lazi frigorifice. Alaturi a amenajat afumatoarea, unde cirnaciorii sunt copti si afumati cu ajutorul lemnului de fag.
„in 1990, dupa ce am obtinut autorizatia de functionare, am dotat atelierul cu masina de tocat actionata de motor trifazic, masa de inox, masina de sprituit si alte accesorii performante, dupa care am iceput productia propriu-zisa”, isi aminteste Marica. Toata investitia s-ar ridica, la aceasta ora, la peste 30 milioane de lei.
Petru Marica a facut din mica sa fabrica o afacere profitabila. Dupa ce a iesit la pensie de la fosta regie de electricitate, a avut timp berechet sa se ocupe de productie. „Cumpar cite trei-patru oi de pe piata, de regula, la tirgul de luni de la Hateg. Pretul unei oi este, i acest sezon, 4-500.000 de lei. Daca imi convine si am bani, cumpar chiar mai multe. Martea taiem oile si punem carnea la frigider. Joia, i Salaj, toata lumea pregateste virslii. Dupa ce tocam carnea, o bagam pe matele subtiri si facem perechi cu lungimi de pina la zece centimetri, pe care le punem, apoi, la afumat”, spune omul. in general, se fabrica pina la 100 de kilograme de carne, din care ies citeva sute de perechi de virslii, iar la comanda, cantitatea poate fi mult mai mare. Matele folosite se aduc, mai nou, din Ungaria sau se procura de la ciobani. Nu este bun decit intestinul mic de la oaie, care are dimensiunea unui deget si are o lungime de 20-22 de metri. Un astfel de ambalaj costa itre 10 si 20.000 de lei.
O pereche de cirnati
se vinde cu 10.000 lei
in fiecare zi de joi, i Salaj icep sa functioneze micile fabrici de virsli. Petru Marica sustine ca acest soi de cirnaciori se fabrica si la Brad, i zona muntilor Apuseni, isa reteta din Salas este cea mai apreciata.
Patru a Babei recunoaste ca situatia economica a dus la scaderea vinzarilor, mai ales i Valea Jiului, unde vindea i pietele din Uricani si Petrosani, dar minerii, i mare parte disponibilizati, nu mai au bani. Pe linga societatile comerciale din zona, restaurante si hanuri, el vinde virsli prin tirgurile saptaminale, de tara, mai ales la Hateg si Pui. Atunci icarca i masina aragazul cu butelie, oalele si tavile necesare fierberii virslilor, care se servesc calzi, cu mustar, pe hirtii de carton. O pereche costa de la 7.000 la 10.000 de lei, fara piine si mustar. Cu acelasi pret livreaza marfa si la societatile comerciale.
Deoarece oamenii nu au bani, productia este mai mica. Daca vinde 700 de perechi de virsli pe saptamina, profitul net depaseste doua milioane de lei. Omul este optimist si crede i revigorarea economiei rominesti care va dezvolta si afacerile locuitorilor din Salas. Pina atunci, poarta casei cu numarul 80 este mereu deschisa oaspetilor.