Pe scurt, A este afiliat lui B, A percepe TVA la vânzarea unui bun către B; A plăteşte 24% TVA către stat, B recuperează acest 24% TVA de la stat. Teoretic, la sfârşitul lunii, statul nu rămâne cu nimic. Lucrurile se complică atunci când B este de regulă în poziţie de TVA de rambursat şi primeşte banii înapoi de la stat cel mai devreme o dată la trei-patru luni. Aici, statul câştigă, deoarece TVA colectată de la A este rambursată lui B după câteva luni.
Şi mai complicate sunt lucrurile în sectorul serviciilor financiare, unde B (banca) nu are dreptul să deducă (sau deduce limitat) TVA facturată de către A. Astfel, TVA colectată de A este, în cea mai mare parte (poate chiar in totalitate), venit efectiv pentru stat.

Legislaţia permite, totuşi, societăţilor afiliate să-şi consolideze poziţiile de TVA (de ex., de plată versus de rambursat), aşa numitul „grup fiscal unic“. Această facilitate a adus beneficii semnificative pentru unele societăţi; totuşi, numărul contribuabililor care au beneficiat a fost limitat, fie pentru că societăţile nu erau administrate de acelaşi organ fiscal (de ex., Administraţia Financiară Sector 1 şi direcţia generală de administrare a marilor contribuabili) şi conform legii, nu putea constitui un astfel de grup, fie societăţile erau în aceeaşi poziție de TVA (plată), deci facilitatea nu le era de folos.

Viziune în Europa

Directiva europeană principală de TVA dă voie statelor membre să implementeze un altfel de tip de grupare a persoanelor impozabile, şi anume grupul de TVA. Tehnic, această facilitate presupune considerarea ca persoană impozabilă unică a unui grup de persoane independente din punct de vedere juridic, care, organizaţional, sunt strâns legate între ele economic şi financiar.
Concret, conceptul presupune ca tranzacţiile între persoane afiliate să nu fie subiect de TVA. Istoricul acestei prevederi se leagă de un principiu existent în legislaţia germană, conform căruia ar trebui considerat ca tot unitar (fiscal) ceea ce acţionează ca un tot unitar economic. Principiul are sens, având în vedere faptul că grupurile de firme sunt, în general, un tot din punct de vedere economic, separarea fiind de natură juridică. De altfel, un grup de societăţi ar putea să obţină beneficiile grupului de TVA fuzionând toate entităţile juridice distincte, deoarece operaţiunile interne ale unei persoane juridice nu sunt subiect de TVA.

La nivel UE, statisticile noastre arată că 15 state membre din 27 au implementat acest sistem (deci, majoritatea). În momentul aderării la UE, legislaţia română nu a preluat prevederea din directiva europeană principală de TVA, evocându-se dificultăţi de administrare a unor astfel de grupuri de TVA.
Luând în considerare exemplul de mai sus, grupul de TVA presupune ca A să nu mai colecteze TVA de la B şi B să nu mai deducă (s-ar asimila această tranzacție cu o operațiune internă în cadrul aceleiași societăți, de ex.: departamentul X „vinde“ un bun departamentului Y). Deci, grupul de TVA ar însemna o simplificare.

Pentru situaţia în care TVA colectată de la A este rambursată lui B cu trei-patru luni întârziere, grupul de TVA ar crea aici dezavantaj de numerar pentru stat (care nu va mai primi TVA colectată de la A, pe care ulterior s-o ramburseze cu întârziere lui B), dar ar însemna avantaj pentru contribuabili.
Cea mai problematică pentru stat ar fi situaţia din sectorul bancar/asigurări, unde statul pierde un venit (TVA virat de A, care nu mai este dedus de B). Totuşi, pierderea nu ar fi atât de mare, deoarece imposibilitatea de a deduce TVA lui B se va transfera şi pentru achiziţiile efectuate de A.

Aliniere la standarde

Credem că această prevedere a directivei europene de TVA ar trebui introdusă în legislaţia română. Beneficiile ar fi binevenite pentru mediul de afaceri greu încercat de criza ultimilor ani, iar statul ar veni cu prima măsură semnificativă de ajutorare a mediului de afaceri de la introducerea cotei unice de 16% în 2005 (ca o paranteză, TVA la încasare ar fi avut şansa să fie o astfel de măsură, dar a pierdut-o prin blocarea deducerii TVA pentru facturile neachitate către comercianţi ca parte a sistemului de TVA la încasare). În plus, statul ar câştiga din reducerea costurilor de administrare/control, deoarece s-ar reduce numărul contribuabililor.

Efectul grupului de TVA ar fi potenţat de o prevedere similară în domeniul impozitului pe profit, unde s-ar putea compensa profiturile unei societăţi cu pierderea alteia. În plus, ar fi o simplificare administrativă, mai puţine declaraţii, n-ar mai exista nevoia de a avea documentaţie pentru preţurile de transfer (deoarece tranzacţiile intragrup n-ar mai exista din punct de vedere fiscal) etc. De altfel, propunerea de introducere a acestei facilităţi a fost deja adresată autorităţilor în cadrul proiectului de rescriere a Codului Fiscal, în desfăşurare în acest moment. Rămâne de văzut dacă va fi acceptată deoarece, pe lângă impactul bugetar, va reprezenta o premieră în materie de procedură fiscală şi control.

Alex Aparaschivei,
Tax Manager Ernst&Young