Brand

Paradoxul pe care-l constata zilnic cei ce-si imbogatesc experienta parcurgand lectura de specialitate este acela ca foarte putini dintre cei ce decid soarta brandului pot defini „brandul” intr-o fraza si diferenta acestuia in raport cu „produsul”.Chiar si expresia „lansam un nou brand” este lipsita uneori de discernamant profesional. Cel mai adesea se lanseaza PRODUSE, urmand ca legatura emotionala si functionala ce se stabileste intre acestea si consumatori sa califice produsul ca fiind (deven

Paradoxul pe care-l constata zilnic cei ce-si imbogatesc experienta parcurgand lectura de specialitate este acela ca foarte putini dintre cei ce decid soarta brandului pot defini „brandul” intr-o fraza si diferenta acestuia in raport cu „produsul”.

Chiar si expresia „lansam un nou brand” este lipsita uneori de discernamant profesional. Cel mai adesea se lanseaza PRODUSE, urmand ca legatura emotionala si functionala ce se stabileste intre acestea si consumatori sa califice produsul ca fiind (devenind) brand.

Agentiile de publicitate, in mod legitim mult mai aplecate asupra disciplinei brandului decat marketerii (preocupati cu precadere, nu-i asa, de celelalte fatete complexe ale functiilor marketingului), au ajuns la gradul de sofisticare prin care definesc brandul ca fiind „verb”, mai degraba decat „substantiv” fara viata, fara dinamica, fara suflu, fara retorica, fara implicare.

Cu cat parcurgem mai in profunzime diferenta intre „brand=verb” si „brand=substantiv”, cu atat capatam mai mult perspectiva a ceea ce inseamna viziune la 360 de grade, cu atat dam mai multa acuratete definitiei de „succes al brandului” si loialitate a consumatorului. Consumatorii vor fi indubitabil mai apropiati de brandul care parcurge alaturi de ei mai multe experiente de viata, de brandul cu care se intalnesc mai frecvent, cu care relationeaza mai mult, in cat mai diverse ipostaze, de brandul pe care il regasesc mai des, in cat mai multe abordari inedite.

Daca aprofundam si mai mult diferenta de nuanta intre brand=verb si brand=substantiv, intelegem, de asemenea, rolul complex, multidisciplinar pe care l-au capatat agentiile de publicitate in ultimii ani. De la rolul eminamente pasiv, reactiv de „creatori ai campaniei publicitare” am migrat cu totii catre ipostaza de strategi pro-activi, care ofera solutii complete, complexe, rotunde, de marketing si care privesc cu egala preocupare nu numai notorietatea brandului si preferinta pentru el, ci si performanta in cifrele de vanzare ale acestuia. Asa se explica dezvoltarea permanenta a industriei de comunicare din Romania, in ciuda, cateodata, a regresului accentuat pe care il inregistreaza puterea de cumparare a consumatorilor.