Ne mai putem bucura ani buni de creşterea economică înainte de a afla ce înseamnă recesiunea.

Banca Naţională a revizuit recent ţinta de inflaţie pentru 2008: 5,9%. O ţintă mai realistă, chiar pesimistă, s-au grăbit unii să spună.

Dacă va fi atinsă, inflaţia din acest an va fi mai mică decât cea din 2007, ceea ce ar putea însemna că anul trecut a fost doar un accident, iar procesul de dezinflaţie poate să continue. Şi sunt multe şanse ca preţurile să crească în acest an mai încet decât anul trecut: după o iarnă bogată în precipitaţii, e puţin probabil să mai avem o secetă asemănătoare cu cea din 2007; Guvernul a anunţat că nu mai are de gând să dea curs oricăror cereri de creşteri de salarii; pe plan extern, e improbabil că preţul petrolului ar mai putea creşte în acelaşi ritm ca anul trecut. Dacă aceste premise vor fi respectate, prognoza Băncii Naţionale pare una realistă.

Nu se poate face abstracţie însă de problemele existente pe pieţele financiare internaţionale: o posibilă recesiune în America şi influenţele acesteia asupra pieţei europene. Economia românească este strâns legată de economiile europene: cam 70% din comerţul nostru exterior e legat de spaţiul european. O scădere a cererii în acest spaţiu va determina şi mai puţine cumpărări de la firmele româneşti.

Acest fapt ar putea determina o încetinire a creşterii economice, dar nu neapărat şi majorarea preţurilor pe piaţa internă. Totuşi, economia românească nu este atât de vulnerabilă pe cât o prezintă unii analişti străini în ultimele luni. Deficitul de cont curent este inevitabil în cazul unei economii care creşte în ritmul cunoscut de economia românească în ultimii nouă ani. Atunci când deficitul extern a devenit îngrijorător s-a văzut imediat efectul: leul s-a depreciat cu 20% în câteva luni, preluând, dar şi amortizând astfel şocul. Altfel spus, cei care s-au împrumutat în euro într-o veselie pentru a-şi cumpăra maşini, televizoare, frigidere sunt cei care acum achită factura, având nevoie de mai mulţi lei pentru a-şi plăti ratele.

Dar creşterea economică va continua să fie robustă. Ba, chiar, s-ar putea spune că actualul sughiţ al economiei mondiale vine pentru noi într-un moment potrivit: după o perioadă de entuziasm general, când toată lumea miza pe creşterea perpetuă a veniturilor şi a imobiliarelor. Limitarea freneziei vine în momentul în care creditarea este încă la un nivel prea scăzut pentru a putea alimenta o criză de proporţii. De altfel, cifrele anunţate de Biroul de Credite, 79.000 euro – cel mai mare credit restant din România, arată că şi aici suntem încă la grupa mică.

Vom avea timp să învăţăm în anii următori că lipsa de prudenţă ne va putea lăsa fără case şi fără maşini. Dar, până atunci, ne mai putem bucura ani buni de creşterea economică înainte de a afla ce înseamnă recesiunea într-o economie liberă!