Autorităţile din România, ca şi din celelalte state UE, s-au angajat să diminueze sarcinile administrative impuse companiilor cu 25% până la finele acestui an. Habar nu au însă nici cât de numeroase sunt aceste sarcini, stabilite prin sute de acte normative, nici cât au ajuns ele să coste companiile din diverse domenii.
Birocraţii care au muncit cu spor la îngroşarea hăţişului de reglementări îşi fac acum de lucru pentru descâlcirea şi subţierea acestuia. Demersul va fi finanţat, bineînţeles, tot de contribuabilii din statele europene, la nivelul Uniunii existând un ambiţios “Program de acţiune pentru reducerea poverii administrative”. În Belgia a fost creată chiar o “Agenţie pentru Simplificarea Administraţiei (ASA)”, dovadă că birocraţii au găsit reţeta ideală pentru a nu rămâne niciodată fără obiectul muncii: depăşeşti planul de producţie la reglementări ca să ai apoi ce reduce şi simplifica.
O idee despre cât de mare a ajuns haosul birocratic în zonele de care se ocupă încearcă să îşi facă, în România, Ministerul Comunicaţiilor şi Ministerul Economiei. Doar pentru a măsura costul obligaţiilor de informare pe care puzderia de acte normative le impune companiilor din domeniile reglementate de cele două instituţii se vor cheltui 2,25 milioane de lei. Proiecte similare există şi pentru alte ministere (opt la număr, care vor cheltui circa şapte milioane de euro), în condiţiile în care Secretariatul General al Guvernului a centralizat, la nivelul anului 2009, nu mai puţin de 5.000 de obligaţii de informare stabilite prin diverse legi în sarcina agenţilor economici.
Lucrurile stau la fel de rău în majoritatea statelor europene, unde birocraţia Uniunii s-a adăugat celei naţionale, iar reglementările stabilite la Bruxelles au dublat costurile sarcinilor administrative puse în cârca firmelor. Pe cât de uşor creşte haosul birocratic, orice idee a vreunui funcţionar de a mai cere companiilor să trimită câte o raportare la ministerul X sau Y transformându-se rapid în lege, pe atât de greu este să ieşi din el.
Administraţia a pierdut controlul propriilor reglementări, astfel încât în toată Uniunea Europeană agenţii economici au fost rugaţi în anii trecuţi să identifice şi să semnaleze situaţiile aberante la care sunt supuşi. În multe domenii, aceeaşi informaţie este cerută de autorităţi diferite sau trebuie prezentată în forme diferite, sunt cerute în continuare informaţii referitoare la cerinţe legale care au fost eliminate sau modificate, se solicită comunicări mai frecvente decât ritmul evenimentelor la care se referă, ori cu o frecvenţă care nu are nicio legătură cu datele privind diverse obligaţii. Mai mult, sunt obligaţi să ofere informaţii complexe şi agenţi economici cu rol extrem de limitat într-un anumit domeniu, iar în multe cazuri cerinţele juridice sunt atât de complicate încât firmele nu pot înţelege nici care este informaţia necesară, nici cum ar trebui ea comunicată.
Costisitoare pentru contribuabili din momentul emiterii lor, reglementările care au generat un astfel de iad birocratic vor scoate alţi bani din buzunarul cetăţenilor pentru a fi eliminate. O cheltuială cu care mulţi s-ar împăca, pentru a-şi uşura viaţa, dacă nu s-ar teme că statele au frumosul obicei de a nu învăţa nimic din greşeli, fiind gata să le repete cu proxima ocazie.
