Aurel Rogojan a notat că generalul magistrat Cătălin Ranco Pițu a prezentat la Antena 3 o nouă versiune furnizată de Virgil Măgureanu privind tezaurul arhivistic „strict secret de importanță deosebită”.
Acesta susține că a preluat aceste documente de la locotenent-colonelul Vasile Lupu. E vorba de fostul adjunct al comandantului Unității Speciale 0110 – „Anti-KGB”.
„Și anume: „ L-a predat conducerii Frontului Salvării Naționale”, a scris acesta.
În Evenimentul Zilei, Aurel Rogogan a amintit un articol din 9 mai 2019 intitulat „Din enigmele descifrate de rechizitoriul crimelor din decembrie 1989”. În acesta se menționează despre dosarele agenților Moscovei din România, cotate la secret, care au fost predate rușilor. Virgil Măgureanu a preluat documente în ianuarie 1990 de la U.M.0110 referitoare la spionii K.G.B. din România.
Nu s-a elucidat, însă, ulterior ce s-a întâmplat cu acestea, conform analizei multiplelor declarații ale martorilor din Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare privind crimele din Decembrie 1989.
Un tezaur arhivistic microfilmat a fost expediat la Moscova
La momentul respectiv, concluzia evidentă era că declarația fostului prim adjunct al directorului S.R.I., generalul Mihai Stan, în legătură cu afirmația lui Virgil Măgureanu, era deosebit de semnificativă. Conform acestei declarații, un tezaur arhivistic microfilmat, ar fi fost expediat la Moscova.
El era destinat directorului Comitetului Securității Statului (KGB), Vladimir Kriucikov. Tezaurul era clasificat ca fiind „strict secret de importanță deosebită”. El conținea informații cruciale despre agenți de înalt nivel ai KGB-ului și, implicit, despre trădătorii de rang înalt din România.
În emisiunea „Sinteza zilei” din 18 decembrie 2023, generalul magistrat Cătălin Ranco Pițu, solicitat de Mihai Gâdea în legătură cu soarta microfilmelor, a menționat că a audiat declarațiile lui Virgil Măgureanu. Acesta a afirmat că a predat acele documente conducerii Consiliului Frontului Salvării Naționale.
Cu toate acestea, generalul magistrat nu a eliminat ipoteza potențială că microfilmurile ar fi ajuns la Moscova. El a subliniat că nu s-au descoperit dovezi care să confirme acest aspect.
„Numai că putem compara diversele versiuni ale fostului director al SRI. De ce? Pentru că Virgil Măgureanu a lansat, de-a lungul anilor, mai multe intoxicări cu privire la destinația pe care a dat-o tezaurului arhivistic menționat”, a subliniat Aurel Rogojan.
Declarațiile lui Virgil Măgureanu, analizate în detaliu
El a amintit declarația în fața procurorilor (declaraţie de martor, sediul SPM,24.05.2017 – vol.II – Declaraţii, f.88-105).
Aici a afirmat că „(…)Bunurile găsite au fost predate structurilor de linie din cadrul organismului care se ocupa în continuare de securitatea naţională, iar procesul verbal, l-am predat secretariatului instituţiei la care lucram.
Nu am fost niciodată interesat de conţinutul acelor casete care reprezentau înregistrări în cazurile operative instrumentate de către ofiţerii UM 0110, astfel încât nu pot da detalii despre conţinutul lor. (…)
De bună seamă, l-am informat imediat pe preşedintele CFSN, Ion Iliescu care a fost de acord cu măsurile luate, însă nu a manifestat vreun interes pentru conţinutul casetelor.”
Acesta a amintit și de un „Drept la replică” dat ca urmare a celor publicate de Evenimentul zilei din 9 mai 2019. Atunci, Virgil Măgureanu a afirmat că Mihai Stan ( consilierul său, ulterior prim-adjunct al directorului SRI) a predat respectivul tezaur arhivistic „ la un centru de documentare al fostei Securități”.
Generalul Stan a declarat, însă, procurorilor că a fost dat afară din incinta unde a avut loc preluarea microfilmelor. Ulterior, acesta ar fi fost repezit când a întrebat de ele.
„Bănuiesc faptul că, în acest moment microfilmele se află la Moscova, deoarece ştiu că ulterior Virgil Măgureanu a făcut o vizită la Moscova”, ar fi punctat acesta.
Minciuna evidentă despre lista cu spionii ruși
Urmează o altă declarație dată de generalul Vasile Lupu. El a fost adjunct al comandantului Unității Speciale 0110 -„Anti-KGB”. În declarația sa de martor, a spus că nu știe ce s-a întâmplat cu microfilmele. Din câte ar fi înțeles, ele ar fi fost predate la Centrul de Informare şi Documentare al fostului D.S.S., subunitate care activa în continuare.
Apoi, într-un dialog cu Lavinia Betea, fără să fie întrebat, domnul Virgil Măgureanu își întinde singur o capcană, conform lui Aurel Rogojan. El ar fi susținut în fals că lui Alex Mihai Stoenescu, la întrebarea: Ce ați făcut cu ele ? (n.n. cu microfilmele) i-a răspuns :„Păi le-am dat lui Stan !”
Despre spionii ruși, Aurel Rogojan spune, în evz.ro. că minciuna va deveni evidentă dacă se vor corobora versiunile enunțate cu interogatoriul la care Virgil Măgureanu a fost supus de Alex Mihai Stoenescu.
Concluziile desprinse de Aurel Rogojan
În concluzie, Aurel Rogojan susține că „unitățile de linie” responsabile pentru gestionarea problematicii U.M.0110 în România erau sub controlul serviciilor de securitate ale Moscovei și Budapestei. El sugerează infiltrarea de spioni ruși în aceste unități. Mai mult, afirmă că, în ianuarie 1990, imediat după numirea generalului Gheorghe Logofătu în funcția de șef al Serviciului de Informații, o parte din datele informatizate ale fostului Departament al Securității Statului au fost transferate la Moscova.
De asemenea, se menționează că generalul Mihai Stan și alți adjuncți ai directorului S.R.I. au căutat informații care ar putea ajuta la identificarea și recuperarea oricăror elemente din dosarul de supraveghere a lui Ion Iliescu. Se presupune că Iliescu ar fi fost interesat de conținutul dosarului și că unele elemente din acest dosar au fost folosite pentru a dezvălui și avertiza grupul complotist într-o întâlnire la Comitetul Central.
Autorul sugerează că elemente importante din dosarul complotiștilor civili erau păstrate în arhivele fostei U.M. 0110. Se face referire la Virgil Măgureanu ca fiind singurul personaj care a încercat să manipuleze situația în favoarea sa, dar fără succes. Se sugerează că „dispariția” acestor arhive a avut consecințe majore, precum cronificarea dependenței politice a unei părți importante a clasei politice și a unor „capitaliști” față de Moscova, sugerând prezența unor spioni ruși în jocurile politice.
Totodată, în concluzie, se afirmă că cei care au predat aceste informații secrete despre trădătorii naționali au predat, în esență, o parte din identitatea națională a României.