Potrivit spuselor sale, managementul prost al pandemiei de coronavirus, al politicii energetice și al politicii externe în raport cu Rusia au generat noi convulsii sociale în întreaga lume. Acesta a explicat pe rând în ce constă prostul management al guvernanților europeni, în special al oficialilor români.

„Pe Facebook cineva a planificat un eveniment: „Proteste în toată țara contra prețului carburantului”. 200 000 de oameni au răspuns într-un fel sau altul.

Așa cum era de așteptat, prostul management al pandemiei în țările dezvoltate + proasta politică energetică + proasta politică în raport cu Rusia nu fac decât să genereze alte rele și convulsii sociale în lanț”, a scris duminică Bogdan Glăvan pe contul său de Facebook.

Guvernul României ar fi trebuit să acționeze anti-ciclic din 2021

Bogdan Glăvan susține ferm că autoritățile române au grești enorm când au impus restricții sanitare de lungă durată care au afectat mult economia și educația din țara noastră. În opinia sa, Guvernul de la București ar fi trebuie să acționeze anti-ciclic de la începutul anului 2021.

„În ce a constat prostul management al pandemiei? În restricții prea lungi care au afectat economia (dar și educația ș.a.), „la repornire” cetățenii aruncând cu banii economisiți în timpul lockdown-ului, de aici rezultând un dezechilibru între cerere și ofertă. Băncile centrale și guvernele trebuiau să acționeze anti-ciclic începând din 2021, adică „la repornire”, însă au întârziat să o facă.

Banca Centrală Europeană nu o face nici acum. Ce înseamnă anti-ciclic? Că trebuiau să potolească creditarea care dădea în clocot și că trebuiau să reducă deficitele bugetare generate în 2020. Au făcut-o într-o măsură foarte mică”, a explicat profesorul universitar.

„Suntem victimele pandemiei de intervenționism”

Acesta susține ferm că limitarea exporturilor energetice din Rusia a venit în cel mai prost context posibil, ducând la o creștere alarmantă a prețurilor în întreaga lume, ceea ce i-a nemulțumit pe oameni, iar acum „un rău riscă să fie urmat de alt rău într-o spirală inflaționistă”, greu de gestionat.

„În ce a constat proasta politică energetică? În reprimarea producției de hidrocarburi, în închiderea rafinăriilor peste tot în lumea occidentală, în închiderea centralelor atomice. Rezultatul? O industrie energetică fragilă, incapabilă să preia acum acest val al cererii de după pandemie. De alte efecte, precum dependența de Rusia, nici nu mai vorbesc.

În ce a constat proasta politică în raport cu Rusia? În limitarea heirupistă a importurilor de energie, în cel mai prost context posibil. Acești trei factori au împins în sus prețul petrolului, al gazelor, al electricității, al altor resurse. Pe piață sunt pur și simplu prea mulți bani față de posibilitățile de producție și, atunci, banii se devalorizează.

În esență, suntem victimele „pandemiei de intervenționism”, de care vorbeam anul trecut (vedeți primul comentariu). Planificarea centrală excesivă ne-a adus aici. Politica tembelă, heirupistă în stil bolșevic, prin care urma să salvăm planeta care, săraca, altminteri urma să se scufunde în… 3, 2, 1 secunde – de zeci de ani suntem mințiți că se scufundă planeta, dar delirul a decolat în ultimii ani”, a spus Bogdan Glăvan.

România se confruntă acum cu spirala inflaționistă prețuri-venituri

„Reacțiile infantile („Să facem ceva, acum, nu contează ce”) în fața războiului – altminteri un război telefonat, anticipat de specialiști, ignorat de nulitățile din poziții de decizie la nivel european – ne-au adus aici.

Iar acum oamenii se supără. Bine ar fi să aibă discernământul necesar pentru a înțelege cauzele problemelor. Dar acest lucru rareori s-a întâmplat în istorie, deoarece fenomenele sunt prea complexe pentru omul trecut prin malaxorul educației politizate (vedeți al doilea comentariu).

Un rău riscă să fie urmat de alt rău și tot așa într-o spirală din ce în ce mai greu de gestionat. Spirala inflaționistă prețuri-venituri este mai greu de domolit decât un simplu șoc inflaționist, dar iată că în asta intrăm. Spirala intervenționismului anti-științific (precum plafonarea prețurilor) este mai greu de oprit decât o măsură intervenționistă de sine stătătoare.

Pe fondul nemulțumirii sociale (care e abia la început), România riscă să regreseze instituțional la nivelul anilor 1990. Cu toate reverberațiile asociate: demagogie, violență, risipă astronomică”, a completat Bogdan Glăvan.