Amortizarea suplimentara este OK

Ne vom referi in mod special la deducerea cheltuielii suplimentare de 20%, cu amortizarea in primul an, facilitate prevazuta la art.11 (5) din Legea nr. 414/2002. Rationamentul este insa absolut identic si pentru alte facilitati, cum ar fi de exemplu cota redusa de impozit pentru activitatile in zona libera sau scutirile de impozit din zonele defavorizate.Tehnic vorbind, confuzia este generata de formularea din HG nr. 859/2002, conform careia „rezervele constituite, reprezentand facilitati fisca

Ne vom referi in mod special la deducerea cheltuielii suplimentare de 20%, cu amortizarea in primul an, facilitate prevazuta la art.11 (5) din Legea nr. 414/2002. Rationamentul este insa absolut identic si pentru alte facilitati, cum ar fi de exemplu cota redusa de impozit pentru activitatile in zona libera sau scutirile de impozit din zonele defavorizate.
Tehnic vorbind, confuzia este generata de formularea din HG nr. 859/2002, conform careia „rezervele constituite, reprezentand facilitati fiscale in baza unor acte normative, nu sunt distribuite actionarilor sau asociatilor”. Aceasta, din cauza faptului ca textul citat nu face referire la anumite facilitati, motiv pentru care o persoana neavizata poate trage concluzia ca se refera la toate facilitatile si nu doar la unele anume. Daca textul mentionat ar fi prevazut ca „rezervele constituite, reprezentand facilitati fiscale pentru care in actele normative prin care au fost acordate se prevede ca nu sunt distribuite (…)” nu ar mai fi fost nici o problema.
Cheia interpretarii corecte a textului din HG nr. 859/2002 o constituie insa sintagma „facilitati fiscale acordate in baza unor acte normative”. Implicit, textul normelor ne trimite, asa cum este normal, la textul legii care reglementeaza modul de acordare si de folosire a facilitatii. De altfel, acest mod de interpretare trebuie sa fie regula, motivul fiind unul cat se poate de clar: art. 138 (i) din Constitutie prevede ca „toate impozitele si taxele se stabilesc doar prin lege (OG si OUG au putere de lege). Aceasta prevedere inseamna ca toate elementele unui impozit, deci inclusiv eventuale facilitati, se reglementeaza prin lege, nicidecum prin HG sau Ordin al Ministerului Finantelor.
Legea nr. 414/2002 prevede un singur caz in care reducerea de impozit se distribuie ca sursa de profit: diferenta dintre cota redusa pentru impozitul pe profitul din exporturi si cota standard. Am mai putea gasi si alte exemple.
Nicaieri insa nu gasim o prevedere similara in legatura cu amortizarea suplimentara de 20% in primul an. De altfel, in acest caz, nici macar nu este vorba de o reducere de impozit, ci doar de o amanare. La fel este cazul si cu alte facilitati, ca de exemplu reducerea in legatura cu zona libera sau cu zonele defavorizate. Daca HG nr. 859/ 2002 ar fi continut o formulare neechivoca, de genul „toate facilitatile acordate se distribuie ca surse proprii de finantare”, ar fi existat intr-adevar o problema. O astfel de formulare ar fi excedat textul legii in a carei aplicare au fost date normele, ceea ce ar fi fost nelegal. Din fericire, nu acesta este cazul. Trebuie insa sa remarcam ca nici chiar in acest caz contribuabilul nu ar fi fost legat de maini: orice greseala sau abuz poate fi reparata in instanta.
Nu putem insa sa nu remarcam viteza cu care Ministerul Finantelor a reactionat in acest caz: sesizand probabil ca textul mentionat poate genera confuzii, a publicat pe site-ul propriu, inca din luna martie, un proiect de modificare a HG nr. 859 exact in sensul celor mentionate de noi. Acest proiect s-a materializat intr-un timp foarte scurt in HG nr. 348/2003; prin introducerea punctului 2.15 in Norme (HG nr. 859) se enumera, nelimitativ, facilitatile care se distribuie ca surse proprii de finantare. Se precizeaza, de asemenea, foarte clar: „facilitatile fiscale (…) prevazute in acte normative speciale, in care nu s-a prevazut in mod expres cerinta constituirii ca rezerve sau surse proprii de finantare (…) nu se inregistreaza in conturi de rezerve sau surse proprii de finantare”.
Aceasta prevedere nu trebuie insa sa ne faca sa credem ca toate facilitatile de care s-a beneficiat in 2002 trebuie repartizate ca rezerve, iar incepand din 2003 problema s-a rezolvat. Nicidecum! Asa cum am aratat mai sus si cum clarifica in acest moment HG nr. 348/2003, facilitatile se utilizeaza potrivit actelor normative (legi, ordonante, ordonante de urgenta) prin care au fost acordate. Punct!