Business Software Alliance (BSA) a anuntat, in luna februarie a.c., ca postul KSVI-TV, un afiliat al MT ABC, a fost de acord sa plateasca 50 de mii de dolari pentru a pune capat conflictului legat de folosirea pe calculatoarele sale a mai multor programe piratate. Acesta este primul acord public asupra folosirii programelor piratate la un post de televiziune. Pe langa plata daunelor, KSVI-TV a fost de acord sa stearga toate programele fara licenta si sa inceapa achizitionarea unora legale. Cam cu astfel de stiri a fost asaltata si presa romaneasca de IT in ultimii doi ani. Dintre zecile de companii verificate de inspectorii Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) si reprezentanti BSA, 85% au fost descoperite folosind software ilegal. Desi Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor prevede, pentru cazurile de utilizare de software pirat, amenzi penale cuprinse intre 700.000 si 7.000.000 lei sau pedepse cu inchisoare intre trei luni si trei ani, se pare ca nimeni nu a suferit, inca, cu adevarat din aceasta cauza, cazurile fiind rezolvate in majoritate la mica intelegere dintre parti.
Efectul activitatii BSA s-a facut simtit uimitor de repede, firmele au intrat in legalitate cu software-ul, cumparandu-si, in functie de necesitati aplicatiile aferente. Insa tocmai aici intervine elementul surpriza; alianta BSA este formata doar din sapte companii software care, desi sunt companii foarte dezvoltate, nu reprezinta nici pe departe majoritatea. Acestea sunt Adobe Systems, Autodesk, Bentley Systems, Lotus Development, Microsoft, Novell, The Santa Cruz Operation si Symantec. Or, este bine stiut ca in lume exista, probabil, inca sute de mii de companii software, unele, este adevarat, cu un buget mic, dar sunt altele cu venituri uriase, care ajung sau depasesc cu mult veniturile catorva membri BSA.
Politie doar pentru sapte firme
Exemplu poate fi compania Corel sau zecile de companii de jocuri. Acestea din urma nu sunt protejate si nici reprezentate in vreun fel in Romania. Poate este adevarat ca pirateria s-a diminuat intr-o oarecare masura, dar acest lucru s-a intamplat din cauza necunoasterii legilor de catre comerciantii clandestini sau de catre firmele mici, care nu isi pun problema unui control ORDA, si numai in cazul produselor membrilor BSA.
Totusi, in ultimul an s-a observat o scadere a importului clandestin de CD-uri continand aplicatii piratate de provenienta si fabricatie bulgareasca, cele mai multe dintre acestea fiind confiscate de pe tarabe si din targuri, nu pentru faptul ca ar contine software piratat, ci pentru ca sunt asimilate de politie cu cele de muzica piratata, domeniu unde lucrurile sunt ceva mai clare. Acest fapt a incurajat din plin „productia interna” de CD-uri ce contin software piratat.
Pana acum doi ani, pe plan intern, piata era alimentata de cativa profesionisti in ale Internetului care, pentru a mai face o spaga, stateau o noapte si „trageau” un joc sau o aplicatie de pe Internet pentru a o comercializa in cercul de clienti pe care il aveau. Or, este limpede din sondajele firmelor specializate ca Internetul ocupa deja o parte din viata romanului care are un calculator acasa sau la birou, si este iarasi limpede ca daca americanilor sau europenilor din Occident le este practic frica sa deschida macar subiectul „aplicatiilor pirat” la o discutie banala pe Internet, marea majoritate a romanilor face clanuri pirat care cauta si „salta” zilnic mega si mega de aplicatii, jocuri sau muzica. Numarul acestora creste pe zi ce trece, iar de aici mai este doar un pas pana la „exportul masiv” de CD-uri pirat, riscand sa aduca Romania in situatia Bulgariei.
Muzica angro
pe CD-uri pirat
Probabil ca toti cei care utilizeaza in mod frecvent Internetul au in sertar o oferta de CD-uri de la un astfel de comerciant roman. Iar cum ingeniozitatea romaneasca nu poate fi intrecuta, veti descoperi CD-uri cu muzica in format MP3 (un format destinat ascultarii numai pe calculator) ce contin cel putin 550 Mb de melodii stocate, asta insemnand aproximativ 12 ore de ascultat. Pai de ce ar mai cumpara cineva CD-urile bulgaresti, care contin un singur album, cand ar putea cumpara CD-uri romanesti, care pot contine cateva discografii intregi si ceva bonus-uri in plus?
Pe de alta parte, in ultimul an, s-a inregistrat o productie masiva de pagini de Internet ce pot fi accesate fara restrictii, de unde se poate incarca direct de acasa melodia dorita, fara a necesita vreun efort sau vreo plata. Acolo se pot gasi mii de melodii aflate numai in topuri sau single-uri pentru care un neinitiat in ale Internetului plateste suma aproximativa de 150.000 lei, „piratul” consumand cel mult cateva impulsuri telefonice pentru a avea single-ul stand comod in fotoliul din fata calculatorului.
Sa spunem ca o trupa muzicala „de afara” nu este reprezentata in Romania si deci autorii paginilor de web nu pot fi luati la rost. Un fapt surprinzator este acela ca trupe ca Phoenix, Iris, Holograf, Parlament, BUG Mafia etc., care in Romania ar trebui sa fie aparate de lege, au intreaga discografie pe pagini de web ale binevoitorilor. Un exemplu este adresa http://perso.cybercable.fr/ radu/ unde se poate „achizitiona” numai muzica romaneasca de calitate, iar titlul acestei pagini este: „LUATI MAI EMPETREIURI!!!”… gratis, curat, complet ilegal si la o calitate exceptionala. Probabil cel mai notabil avantaj al trupelor romanesti este cantitatea imensa de publicitate care le este facuta pe gratis.
Pentru a realiza o astfel de pagina, „creatorul” paginii de web isi trage un cablu din combina muzicala in calculator, unde incepe sa inregistreze melodie dupa melodie. …Cand a terminat de „copiat” melodiile, le arunca pe o pagina de Internet (operatiune ce dureaza cel mult cinci minute). O data terminata pagina, piratul cauta un server pe Internet care sa-i permita sa-si distribuie pagina (multe servere ofera spatiu liber in mod promotional). Din acest moment, pagina poate fi accesata din oricare colt al Pamantului. Cum va fi gasita pagina de catre „clienti”? Este de ajuns lansarea unui motor de cautare pe propriul calculator (www.yahoo.com, www.altavista. com) si, introducand cuvantul cheie („muzica” in cazul nostru), va gasi toate paginile existente pe Internet ce contin cuvantul … muzica. O data ajuns la adresa dorita, utilizatorul de Internet descopera melodia dorita si o copiaza pe calculatorul personal (operatiune denumita „download”); dupa ce a terminat, acesta ori trage un CD, ori trage un cablu in combina si „trage” melodiile pe caseta… si de aici, istoria se repeta.
La fel se procedeaza si in cazul aplicatiilor software. Singura diferenta in cazul software-ului este ca nu oricine este capabil sa creeze astfel de pagini de web. Deoarece pe Internet capacitatea de stocare a informatiilor si cea de transfer sunt oarecum limitate, cel ce pune un soft la dispozitia oricui trebuie sa „sparga” acel soft si sa renunte la parti considerabile din acesta pentru a-l comprima si apoi sa-l „rupa” in bucati si sa il arhiveze astfel incat atunci cand cineva vrea sa-l „salte”, sa nu se apuce sa traga de pe Internet o aplicatie de 300 Mb, ceea ce poate dura cateva zeci de ore, si sa se trezeasca tocmai cand se apropie de sfarsit ca i se blocheaza calculatorul si astfel pierde tot ce a salvat in atatea ore consumand bani cu legatura telefonica care-i permite accesul la Internet.
Jocurile sunt preferatele piratilor software
Sa luam, de exemplu, un joc. In general, jocurile foarte complexe au cel putin 500 Mb; acestea includ filme intre nivelurile jocului, filme care, in general, ocupa cam trei sferturi din „greutatea” jocului. Hackerul pune mana, din surse nestiute, in general patrunzand ilegal pe serverele diferitelor companii de jocuri, si fura cu mult inainte chiar ca firma sa lanseze aplicatia. Imediat ce „a pus mana” pe joc, hackerul se apuca sa il „prelucreze”, eliminand din start filmuletele dintre niveluri, dar pastrand caracteristicile jocului intacte. r
O data terminata operatiunea de „matrasire”, hackerul se apuca sa modifice jocul, astfel incat acesta sa nu ceara CD-ul original atunci cand este lansat pe calculatorul viitorului posesor. Astfel, un joc foarte complex ajunge sa aiba in jur de 80 Mb din cei 550 – 600 Mb. r
Din acest moment, jocul este spart in bucatele mici, pentru a putea fi copiat usor de pe Internet, in general in cateva zeci de bucati, si, dupa ce si-a pus „amprenta”, hackerul ofera gratis jocul.r
Bun! Dar ce castiga hackerul? In primul rand, hackerul castiga „respect” (este stiut faptul ca hackerii sunt acei oameni de pe Internet care vor sa intre in atentie cu orice pret), iar in al doilea rand, cei mai multi dintre ei „intretin” pagini de web pline de materiale pornografice. r
Majoritatea creatorilor de site-uri ce distribuie materiale pentru adulti apeleaza la ajutorul hackerilor pentru a atrage clientii pe paginile lor. Astfel, hackerul creeaza pagini de web cu trimiteri la site-urile pornografice (primind bani pentru ficare click pe bannerul sau catre paginile pornografice) si atrage pe paginile sale oferind softuri gratis si poze incitante. De aceea, nu veti gasi nici o pagina de warez (denumirea neoficiala a activitatii de piratare software) din care sa lipseasca zeci de trimiteri la site-uri pornografice. Astfel, hackerul impusca doi iepuri dintr-o data. r
In ceea ce priveste arestarea acestora, este practic imposibila, pentru ca nimeni nu le poate detecta adevarata identitate atat timp cat acestia isi pun „operele” pe servere ce ofera spatiu liber sau isi cumpara spatiu cu numere de card false – cel mult, autoritatile pot sa impuna inchiderea acelor pagini. Dar, si in acest caz, hackerul cumpara din nou pagina si, pentru a face in ciuda, creeaza pe bune acea pagina. De exemplu, celebrul www.happyhippo .com, care pana acum o luna oferea saptamanal ultimele bombe in materie de software si jocuri, s-a transformat subit intr-o revista de jocuri, virtuala, cuminte, care iti permite chiar sa mai si copiezi cate un demo promotional la vreun joc. r
Si, oricum, hackerii sunt un clan bine inchis, in care o informatie, o data intrata, este sigur ca nu mai iese. Totusi, pentru cei ce doresc sa se initieze in domeniu, recomandam calduros www.warez.com. tr
r
Piratii au devenit principalii importatori romani de softr
Pentru hackeri nu exista aplicatie imposibil de spartr
Pe malurile Dambovitei se inghesuie tot mai multi comercianti de „marfa virtuala”. Ei sustin ca au softuri cu mult inainte de a le avea chiar si occidentalii. Daca momentan nu au ceva, pot face rost in cel mai scurt timp.r
r
Faptul ca prietenii nostrii de la sud de Dunare au lasat la un moment dat gogosarii deoparte, s-au scarpinat alene pe ceafa si au inceput sa „prajeasca” Cd-uri, asta nu inseamna ca pe plaiurile noastre nu exista mici intreprinzatori care, inarmati cu un calculator, un CD-Writer si niscai blancuri (CD-uri goale), vand cele mai diverse aplicatii de calculator, de la jocuri pana la programe de grafica 3D si altele. Produsul final, adica un CD plin cu de toate, ajunge pe tarabe sau in targuri si este imediat inhatat de amatorul de programe fara licenta sau de cel care nu are nevoie de intro –urile de la jocurile originale. Ceea ce urmarim de aceasta data nu este drumul simplu de la producator la consumator, ci modul in care producatorul face rost de soft-uri. r
O cale destul de simpla este aceea de a-si face o matrita dupa unul dintre CD-urile bulgaresti, caruia ii trage copii pana in momentul in care piata este saturata sau softurile pe care le vinde pe acel CD se uzeaza moral. Altfel spus, o gainarie: furi de la unii, dai la altii, ai si tu un profit acolo, nu te ninge, nu te ploua. Altfel stau lucrurile cand producatorul de CD-uri piratate este si cel care-si face rost de soft-urile de care are nevoie. r
Pirateriile vin 90% r
pe Internetr
Pana la urma, este vorba despre o piata destul de perisabila. Trebuie sa fii intotdeauna in fata cand apare un soft nou si sa faci rost de el chiar inainte de lansarea oficiala, pentru a-l vinde la un pret bun pe piata. Dupa lansare, pretul scade vertiginos si ceea ce ar mai aduce un profit considerabil ar fi interesul major al publicului pentru soft-ul respectiv, prin volumul de vanzari. r
Toboganul prin care se scurg softurile piratate este Internetul. Dar pentru cei care fac rost de soft-uri nici acesta nu este un loc unde umbla cainii cu covrigii-n coada. Este nevoie de multa munca si de multe ore de stat in fata monitorului pentru a-ti face „gauri” printre hackerii straini, principalii furnizori de softuri pirat, de unde sa extragi ceea ce ai nevoie. r
Un instrument foarte bun in munca pe care o depun „intreprinzatorii” nostri este IRC–ul (Internet Relay Chat), un programel care face furori pe Internet, datorita interfetei foarte simple si faptului ca te lasa sa vorbesti in timp real, prin intermediul tastaturii, cu oricine de pe suprafata planetei, cu conditia sa fie conectat. Pe IRC exista „canale”, locuri in care te intalnesti sa vorbesti cu diversi. Aceste canale au, in general, o tematica, astfel ca, in functie de ceea ce vrei sa vorbesti, te duci pe un canal sau altul. Bineinteles ca exista si canale de Warez (denumirea neoficiala a pirateriei software), care nu sunt deloc putine. Multe dintre ele sunt cuminti, deoarece acolo se cer sfaturi, adrese, se cauta solutii pentru soft-uri sau se distribuie programe in general iesite din uz. r
Schimbul de soft r
se face ca la piatar
Totusi, aici isi fac ucenicia cei care au nevoie de soft-urile noi. Trebuie sa ai rabdare, sa te afirmi, sa-ti faci cunostinte si prieteni, pe care trebuie sa-i intrebi intotdeauna de sanatate, sa fi persuasiv. Este un tango continuu intre cel ce are nevoie si cei care au produsele, si care trebuie dibuiti in multitudinea de utilizatori. O data ajuns intr-o relatie de amicitie cu unul dintre „greii” canalului, lucrurile incep sa devina mai simple. Dintr-o data, esti invitat pe un canal de care nu a auzit nimeni si unde se poate intra numai cu o parola. Aici lucrurile incep sa se discute altfel. Aici este adevarata piata. Se anunta pe canalul respectiv softurile disponibile si adresele de unde pot fi luate. Ai de dat ceva la schimb, te oferi; nu, atunci stai si astepti la mila lor, poate mai pica cate ceva. Si uite asa, din soft in soft, incepi sa strangi si sa faci primul tau CD cu soft. Trebuie sa fii un bun comerciant, sa stii ce a cerut cineva si sa oferi cand ai, astfel incat sa devii un membru activ al acelei caste. Un lucru care este respectat si care poate sa lucreze in favoarea ta este sa fii un bun calculatorist, sa stii foarte bine multe lucruri legate de navigarea pe Internet. r
Cu timpul, ajungi de-al casei si nu te mai intreaba nimeni de sanatate, accesul la adresele in care zac softuri cu care poti sa faci bani foarte usor prin vanzarea lor devenind foarte facil. „Baietii grei” (hackerii) de afara alimenteaza adresele de FTP (servere destinate stocarii de date care cer la accesare o parola) cu softuri la care deja poti sa te duci ca la autoservire si sa-ti iei ce ai nevoie. r
Un CD facut „la comanda” poate costa 500.000 leir
„Stateam si stau pe Internet de placere. Am cumparat un „prajitor” si-mi tot stocam diverse. La un moment dat, am inceput sa vand cate un CD cu jocuri sau softeanu’ …Mi-am facut niste tovarasi afara si am gauri grele. Ce-i misto este ca am si teava, pentru ca ma dau pe linie inchiriata. Eu lucrez singur si la mine CD-urile sunt mai scumpe, dar am si soft de ultima ora. Am liste cu ce poti cumpara de la mine. Daca vrei o lista (un CD gata facut) te costa 50-60.000. Daca vrei compilatie, una de aici, una de colo, pretul salta la 100.000. Cand imi vine ceva nou-nout nu pleaca de la mine sub 200.000 … Uneori mi s-a cerut de cate un tarabagiu sa fac un CD la comanda – o matrita. La asta scot cam 500.000, daca am tot ce cere”, spune M.G., unul dintre cei mai vechi din breasla. r
Mai exista o cale. Exista adrese de FTP unde este instituit un sistem pe puncte. Tot ce ai de facut este sa versi in adresa repectiva soft-uri. In functie de calitatea softului varsat, primesti un anumit numar de puncte, in schimbul carora poti sa-ti iei alte soft-uri. Totul are logica, este structurat, are o administratie, exista unitati de masura. Pana la un punct, totul este elegant, placut si da impresia de curatenie. Totusi este vorba de soft-uri piratate si, mai mult decat atat, luate de acolo si folosite in scopuri comerciale, fara factura sau taxa de conectare.r
Oricum, „baietii” nu se opresc numai la asta. Alergatura dupa soft continua. Exista soft-uri foarte scumpe, utilizate in anumite scopuri, cum sunt soft-urile profesionale de editare video sau cele de modelare 3D. Atunci incerci sa-ti faci cunostinte printre cei care lucreaza la firma care a avut banii sa cumpere astfel de programe si sa-i convingi sa „imprumute” pentru o noapte CD-urile cu soft-urile repective. Daca se poate sa faci o copie dupa original, bine, daca nu, nu. Oricum incercarea moarte n-are. r