Accidentele sunt revoltătoare şi rămâi cu groaznica senzație a unui gol în suflet, cu impresia unei dale de ciment pe umeri, atunci când puteau fi evitate. Accidentele care puteau fi evitate sunt, de fapt, crime.
În țara în care eşti luat de nebun dacă respecți reguli şi eşti bătut dacă îndemni la respectarea lor, în țara în care o diplomă plagiată sau falsificată te face premier sau primar, în țara în care valorile, de la Eminescu la Coposu sunt batjocorite pe timpul vieții şi recunoscute doar după moarte, în țara în care şmecheria e lege supremă, e un miracol că se întâmplă catastrofe doar o dată la cinci ani.
Dragii mei, înainte de a urla împotriva unui şefuleț, politician sau partid, întrebați-vă de câte ori ați făcut, voi şi familia voastră, şmecherii „descurcărețe” în loc de ceea ce ştiți că trebuia făcut.
Acest tip de catastrofe arată vina noastră comună, pactul cotidian pe care îl facem cu „merge şi aşa”. Şi când vine unul care spune „nu, nu merge şi aşa”, i se râde în nas.
Pentru cei morți nu mai putem face nimic. Pentru cei vii putem: urgent controale la toate after school-urile şi verificate sistemele anti-incendiu precum şi reacția la o alarmă.
PS: continuați, dacă aveți chef, vacarmul acuzelor electorale reciproce. Eu nu am. Nu o să-i iert niciodată pe cei care şi-au bătut joc de mine în 2010 când am ordonat controale şi exerciții anti-incendiu în şcoli.
