Aceasta a fost şi ideea fostului internaţional român Gică Popescu, însă la o scară mult mai mică. El a deschis în 2010 centru comercial Doldora Bazaar, în cartierul bucureştean Rahova, care oferea spaţii producătorilor şi importatorilor de produse alimentare şi de larg consum, en-gros şi en-detail. Dorinţa fotbalistului de a revoluţiona piaţa micilor comercianţi a fost însă frântă anul acesta, când centrul comercial a intrat în insolvenţă şi a fost închis.

Ideea de bază a afacerii puse la cale de argentinianul Castillo este aceeaşi, însă a fost dusă la extrem. Şeful Camerei de Comerţ din oraşul Mendoza l-a acuzat pe omul de afaceri că se sustrage de la plata impozitelor şi că încurajează concurenţa neloială. Poliţia a percheziţionat în mod repetat mallul său din Buenos Aires pentru a confisca CD-uri şi DVD-uri contrafăcute. Biroul american al comerţului (USTR) i-a pus mallul, denumit La Salada, pe lista pieţelor rău famate.

Acum, Castillo intenţionează să îşi extindă reţeta şi în metropola americană Miami. Centrul comercial La Salada sintetizează foarte bine atât problemele cu care se confruntă Argentina, cât şi geniul său în ale improvizaţiei. Proiectul este considerat o soluţie de succes la colapsul economic, un model de vânzări direct către consumator care oferă locuri de muncă atât de necesare, practic o variantă fizică a comerţului de tip Amazon. Mai mult chiar, pe măsură ce clasa de mijloc se dezvoltă în ţările emergente, precum China, acest tip de proiecte oferă o imagine asupra viitorului brandurilor.

Speculând o oportunitate, câţiva localnici întreprinzători au cumpărate teren, au ridicat nişte depozite simple, au angajat o firmă de securitate şi au închiriat tarabe. Douăzeci de ani mai târziu, La Salada s-a transformat într-o bestie uriaşă. Cel mai mare mall de acest tip din America Latină, dacă nu din lume, are circa 30.000 de spaţii de retail care rulează împreună mărfuri în valoare de circa 300 mil. de peso (circa 50 mil. dolari), în fiecare din cele 12 zile de târg din fiecare lună. Consumatorii şi proprietarii de magazine se adună din toate colţurile Argentinei, uneori cu autobuze cu care călătoresc câte 12 ore, lucru lesne de înţeles după ce vezi preţurile. O pereche de tenişi costă între 50 şi 60 de peso (circa 10 dolari), în timp ce tricourile se vând cu 15 peso (mai puţin de 3 dolari). CD-urile şi DVD-urile se vând pentru mărunţiş.

Potrivit lui Castello, motivul pentru afişarea unor preţuri atât de mici este simplu: nu există intermediari. Majoritatea celor 30.000 de tarabe sunt ocupate de mici întreprinderi care produc propriile lor haine. În loc să obţină o fracţiune din preţul final, cum s-ar întâmpla dacă ar exista intermediari, aceştia pot dubla preţurile şi încă să vină cu oferte extrem de bune pe piaţă. Castillo susţine că aproximativ un milion de oameni trăiesc de pe urma tarabelor de la La Salada, atât direct, cât şi indirect.

Desigur, La Salada are mulţi detractori. De la comercianţii de muzică şi până la birourile de comerţ din SUA şi UE, toţi au raportat La Salada ca fiind unul dintre cei mai mari furnizori din lume de produse contrafăcute. Castillo se apără spunând că marile branduri beneficiază de pe urma târgului: mărfurile false oferă publicitate gratuită, iar cei care le cumpără nu au oricum bani să cumpere produsele originale, afirmaţie susţinută de un raport finanţat de UE. (Chiar dacă îmbrăcămintea nu este de calitate superioară, nu e rea).

„O persoană care cumpără un tricou pe care scrie Nike pentru 10 peso nu va cumpăra unul pentru 500 dintr-un mall. Pentru că atunci nu mai mănâncă“, spune Castillo. Pentru Castello, La Salada este un triumf faţă de intermediarii şi retailerii care îndepărtează micii producători şi consumatorii şi un gest de protecţie a cetăţenilor din ţările în curs de dezvoltare faţă de interesele economice mari.

Rămâne de văzut dacă modelul La Salada este pregătit pentru export. Mallul din oraşul Mendoza, care va avea 5.000 de tarabe în decurs de un an, potrivit afirmaţiilor proprietarului, este doar la câţiva kilometri distanţă de milioanele de consumatori din Chile. În plus, guvernul argentinian a inclus reprezentanţi ai La Salada în misiunile comerciale din Angola şi Vietnam, printre altele, pentru a exporta modelul în străinătate. Dacă în Miami este greu de crezut că va prinde, La Salada ar putea avea o şansă într-o piaţă precum cea românească.

SURSA: Fortune


Te-ar putea interesa și: