Tendinţa arată cât de perturbator a devenit gazul de şist pentru industrii tradiţionale, conducând la rezultate neprevăzute – şi adesea negative – în sistemul energetic global, notează FT.

Revoluţia fracturării hidraulice din America de Nord a făcut ca preţurile la gazele naturale din SUA să atingă cel mai scăzut nivel din 10 ani în primăvara anului trecut, fapt care i-a determinat pe producătorii de electricitate să comute de la gaze la cărbune. Nedorit acasă, cărbunele din SUA a ajuns pe pieţe europene, unde a înlocuit gazul mai scump ca materie primă pentru centralele electrice.

Mulţi experţi consideră însă că renaşterea europeană a cărbunelui vor fi de scurtă durată şi că în esenţă este ultima suflare a unui combustibil care nu are niciun viitor pe termen lung.

Agenţia Internaţională a Energiei /AIE/ declară că tendinţa europeană crescândă este ‘aproape de apogeu’ şi până în 2017 va scădea la niveluri uşor superioare celor din 2011.

Chiar şi susţinătorii cărbunelui sunt de acord că fenomenul este pe termen scurt. ‘Noi nu vedem acest lucru ca pe o renaştere a cărbunelui’, a declarat Milton Catelin, preşedintele Asociaţiei Mondiale a Cărbunelui. ‘Este doar o chestiune de economie’, a adăugat el.

Scepticii faţă de cărbune spun că combustibilii fosili cei mai poluanţi vor fi în mod inevitabil eliminaţi din Europa, în contextul în care intră în funcţiune capacităţi solare şi eoliene iar instalaţii îmbătrânite pe bază de cărbune sunt oprite. Încercările de a le înlocui pe acestea cu centrale noi, eficiente, alimentate de cărbune sunt obstrucţionate de opoziţia din partea ecologiştilor şi de incertitudinea cu privire la reglementare, în special în Germania.
”Noile centrale electrice de mari dimensiuni şi unele instalaţii existente nu sunt viabile economic în mediul actual’, a declarat Matthias Hartung, directorul executiv al RWE Generation, care grupează centralele electrice germane, olandeze şi britanice ale RWE.

Conform unor date ale think-tank-ului ”Fundaţia Europeană pentru Climă”, în 2008, companii de utilităţi europene au avut planuri pentru 112 instalaţii. Dintre acestea, doar două au demarat proiecte noi iar 73 au fost abandonate.

Pe termen lung, afirmă analişti politici, revenirea cărbunelui va veni inevitabil în contradicţie cu politica UE în domeniul mediului, care prevede o reducere cu 20% a emisiilor de carbon de la nivelul anului 1990 până în 2020 şi un rol crescând al energiei solare, eoliene şi biomasei în generarea de electricitate.

Pentru moment, însă, economia lucrează în favoarea cărbunelui, potrivit FT. Exporturile americane de cărbune către Europa au crescut cu 29% anul trecut. Surplusul rezultat, exacerbat de o încetinire a cererii din China, a făcut ca preţurile europene la cărbune să scadă de la 130 dolari tona, în martie 2011, la aproximativ 86 de dolari în prezent.

Acest lucru a coincis cu o scădere majoră a preţului cotelor de carbon în cadrul sistemului UE de comercializare a emisiilor şi cu creşterea preţurilor europene la gazul natural. Asociaţia patronală a producătorilor germani de energie, BDEW, a informat că producţia de energie electrică pe bază de gaz a scăzut în Germania anul trecut cu 13 miliarde de kilowaţi-oră, sau 16%, în timp ce centralele pe bază de cărbune şi-au sporit producţia, înregistrând o creştere de 5% la 275,8 miliarde KWh.

‘Economia ne spune să ardem cărbune mai degrabă decât gaz’, a declarat Andrew Horstead, analist de risc la Utilyx, o companie de consultanţă în domeniul energetic.

Date oferite de ”Bloomberg New Energy Finance” arată că companiile producătoare de energie din Germania câştigă în prezent 25,2 euro pe megawatt-oră, atunci când ard cărbune, şi pierd 1,1 euro/MWh, atunci când ard gaz.

Există şi factori locali în fiecare ţară din UE care au contribuit la utilizarea sporită a cărbunelui. În Marea Britanie, mai multe centrale pe bază de cărbune urmează să fie închise înainte de sfârşitul lui 2015 în conformitate cu Directiva UE privind centralele mari de ardere, proiectată să limiteze emisiile unor poluanţi din instalaţiile îmbătrânite. Directiva limitează numărul de ore în care acestea pot funcţiona înainte de a se închide, iar multe instalaţii pe bază de cărbune au optat pentru a folosi orele permise rămase până în aprilie, când guvernul Marii Britanii va introduce un preţ-limită la carbon. Se va stabili astfel un preţ pentru emisiile de carbon, care este mai mare decât în schema de comercializare europeană, impunând costuri mult mai ridicate pentru centralele care ard cărbune.

O altă politică nouă, standardul de performanţă în materie de emisii, în prezent dezbătută în Parlament, va interzice construirea de noi centrale pe bază de cărbune în Marea Britanie dacă nu sunt echipate cu tehnologie de captare şi stocare a emisiilor de carbon.

Alte ţări urmează trasee similare. Olanda introduce o taxă pe cărbune, Danemarca şi Finlanda au anunţat întreruperea folosirii cărbunelui iar Spania declară că va înceta subvenţiile pentru cărbune.

Chiar şi Germania, care are rezerve interne imense de lignit ieftin, reduce dependenţa de cărbune. RWE, cea mai mare mare companie producătoare de electricitate din Germania, a redus proporţia de centrale pe bază de cărbune de la 56% din capacitatea totală în 2006 la aproximativ 50% la sfârşitul lui 2011. Până în 2020, preconizează ca scăderea să fie de aproximativ 35%, în contextul în care creşte proporţia resurselor regenerabile.

Cu toate acestea, Germania şi Olanda urmează să construiască o nouă capacitate pe bază de cărbune de 12,5 gigawati între 2012 şi 2015, compensând cei 11 GW care vor fi retraşi din Marea Britanie în următorii patru ani.

‘Multe dintre centralele noi le înlocuiesc pe cele mai vechi’, a afirmat Brian Potskowski de la BNEF. ‘Prin urmare, este puţin probabil să existe o creştere netă a capacităţii pe bază de cărbune în Europa de Vest’, a adăugat el.
Sursa: Agerpres